Principatele Dunărene ca parte a Creştinătăţii, într-o hartă de secol XVIII

În cadrul expoziţiei online „Monumenta Cartographica Dacoromaniae – Spaţiul românesc în cartografia secolelor XVI–XVIII / Monumenta Cartographica Dacoromaniae – Le terre romene nella cartografia storica a stampa del Cinque-Settecento“, Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia prezintă, în data de 7 august, două hărţi din secolul al XVIII-lea, realizări reprezentative ale şcolii cartografice germane.

Harta arealului dunărean şi balcanic – gravură, colorată manual – realizată de Johann Baptist Homann (1664–1724) a fost tipărită la Nürnberg în 1720 și se află astăzi într-o colecție privată. Cea de-a doua hartă, purtând semnătura lui Tobias Conrad Lotter (1717–1777), ilustrează bazinul mediteranean, inclusiv cel pontic, și a apărut la Augsburg în 1770, făcând astăzi parte din Colecţia cartografică a Bibliotecii Universităţii din Helsinki.

Sunt două hărţi reprezentative pentru producţia cartografică a şcolii geografice şi cartografice germane din principalele centre tipografice ale Imperiului: Nürnberg şi Augsburg.

Johannis Baptista Homann este considerat, alături de Matthäus Seutter, cel mai important şi mai prolific cartograf german din secolul al XVIII-lea. Harta arealului dunărean şi balcanic a lui Homann nu are acurateţe topografică şi este succintă în privinţa redării toponimiei şi hidronimiei, dar individualizează corect Ţara Românească şi Moldova ca Principate autonome vasale Imperiului Otoman, fiecare în graniţele naturale, însă eronat delimitate, în vreme ce Transilvania este înfăţişată ca o provincie a Imperiului Habsburgic.

Harta bazinului mediteranean, inclusiv a celui pontic, a cartografului Tobias Conrad Lotter este o elaborare actualizată a hărţii realizate anterior de socrul acestuia, Matthäus Seutter, marele rival pe plan profesional al lui Johannis Baptista Homann. Importanţa acestei hărţi a Mediteranei pentru istoria spaţiului românesc este dată de reprezentarea Principatelor Dunărene ca parte integrantă a Creştinătăţii, aflată în conflict cu Imperiul Otoman, iar a Transilvaniei ca unitate administrativ–teritorială distinctă în cadrul Imperiului Habsburgic. Este o operă de artă, iar în subsidiar un manifest politic – deși fără acurateţe topografică –, în care Principatele Române sunt delimitate de-a lungul cursului inferior al Dunării; Ţara Românească şi Moldova sunt redate în aceeaşi culoare, teritoriul acestora fiind dispus inexact la scara utilizată, toponimele şi hidronimele fiind puţin numeroase, urmarea firească atât a întinderii geografice a hărţii, cât şi a varietăţii surselor folosite şi compilate, deci şi a impreciziilor preluate de la un autor la altul, ca şi a absenţei ridicărilor topografice.

Fişele biografice şi descriptive care însoţesc imaginile hărţilor expuse, în limba italiană, sunt redactate de responsabilul de proiect, Cristian Luca.

1. Johann Baptist Homann (1664–1724), Fluviorum in Europa principis Danubii cum adiacentibus Regnis nec non totius Graeciae et Archipelagi novissima Tabula authore Johannis Baptista Homanno, Nürnberg, 1720, 47×55 cm, gravură, colorată manual în epocă, colecţie privată;
2. Tobias Conrad Lotter (1717–1777), Carte géographique représentant la Mer Méditerranée ou la seconde partie du Théâtre de la Guerre entre les Russes et les Turcs, c’est à dire les Roiaumes, les États, les Provinces et les diverses Isles situées dans la dite Mer, avec la Mer Noire ou Pont Euxine et une partie de la Province Géorgie en Asia, Augsburg, 1770, 53×130 cm, gravură, colorată manual în epocă, Colecţia cartografică a Bibliotecii Universităţii din Helsinki.