Ministrul delegat pentru românii de pretutindeni, Cristian David, a fost, la sfârşitul săptămânii trecute, într-o vizită la Paris. În cursul întrevederii cu oficialii francezi, demnitarul român a abordat o serie de chestiuni bilaterale cu omologul său, Hélène Mouret, ministrul delegat pentru francezii din afara graniţelor. S-a vorbit, evident, despre dosarul romilor şi despre Schengen, dar nu numai.
Cristian David: Am avut o discuţie extrem de bună din punct de vedere atât al aspectului politic, cât şi din punct de vedere al relaţiei de lucru, evident, dacă modelul francez de organizare a acestei relaţii cu comunităţile din afara graniţelor a fost preluat în structura noastră. Încercăm să înţelegem mai bine modalitatea în care ţări care au relaţii cu diaspora ceva mai structrurată, mai organizată. Învăţăm din aceste exemple şi discuţia noastră a fost foarte utilă pentru a ne arăta modul în care sunt organizate comunităţile din afara graniţelor. Pe de altă parte, un alt subiect avut în vedere în discuţia noastră a fost modul de reprezentare, atât la nivel parlamentar, cât şi implicarea în diferitele exerciţii electorale ale cetăţenilor din afara graniţelor.
Şi nu v-a abordat, poate şi indirect, apropo de chestiunea romilor, chestiune de actualitate în politica franceză vrând-nevrând?
Nu am fost direct abordat de omologul meu în acest subiect. Doar o singură trimitere către această chestiune a fost făcută atunci când am prezentat modalităţile şi mijloacele pentru facilitarea unei mai bune integrări în societate, în comunitate a grupurilor de imigranţi. Majoritatea covârşitoare a românilor este foarte bine integrată, foarte bine asimilată. În Franţa, cu atât mai mult, avem o diasporă care s-a consolidat de-a lungul multor decenii, avem o legătură istorică, aş putea spune, cu societatea franceză şi sigur că, urmărind evoluţia economico-socială, dinamica migraţiei, avem şi de dată recentă români care au ales să se stabilească în Franţa, unii dintre aceştia, desigur, având dificultăţi de integrare. Nu este nici singurul caz, nu este nici singura situaţie în care sunt grupuri sociale cu dificultăţi de integrare.
Această chestiune a migraţiilor, cum aţi reamintit, a fost şi este pe agenda mai multor ţări europene – Franţa, dar nu numai. România nu este o ţară în care vin oameni, dar, în schimb, au plecat două-trei milioane în ultimele două decenii. Aţi avut recent nişte intervenţii la Geneva şi la New York, la ONU, pe tema migraţiilor. Ce s-a stabilit, cu ce idee a venit România, ce propune?
Problematica migraţiei, a mobilităţii forţei de muncă este o temă din ce în ce mai actuală, date fiind implicaţiile majore pe care fluxurile mari migratorii le au pentru dinamica economico-socială, atât în ţările de origine, cât şi în ţările de destinaţie. România este la începutul acestui proces. Noi am avut în perioada comunistă de-a face mai degrabă cu un exil, care, cu puţine excepţii, a fost un proces individual, nu a fost un proces colectiv sau nu am fost un proces de masă. După 1990, fluxul migratoriu dinspre România spre celelalte tări a înregistrat creşteri semnificative ale numărului românilor care au plecat în afară şi care noi estimăm că, după 1990, se situează undeva între două şi trei milioane, ceea ce, pe durata de 20 de ani, înseamnă extrem de mult.
10% din populaţie…
10 la sută din populaţie este mult raportat la un interval de timp atât de scurt. Acest lucru, de altfel, caracterizează şi comportamentul comunităţilor româneşti pentru că suntem, de altfel, la prima generaţie de migraţie economică. Atât la Geneva, la Organizaţia Internaţională a Migraţiei, cât şi la New York, la Naţiunile Unite, dialogul la nivel înalt privind migraţia au fost foarte bune ocazii ca România, prin experienţa în principal ca ţară de origine, România să prezinte un punct de vedere axat în principal pe trei priorităţi. Prima dintre acestea vizează respectarea drepturilor pe care migranţii le au în ţările de destinaţie, respectarea drepturilor lor atât din punct de vedere social, cât şi din punct de vedere al deschiderii pe piaţa forţei de muncă, al posibilităţii ca aceştia să beneficieze de drepturi egale pe piaţa forţei de muncă. A doua prioritate ţine de găsirea unor instrumente de echilibrare a beneficiilor generate de migraţie. De regulă, migraţia este privită ca un fenomen pozitiv, în special însă, în ţările de destinaţie, pentru că acolo, prin aportul la forţa de muncă sau prin imigranţii cu o calificare înaltă, aceştia, în mod evident, contribuie pozitiv la dezvoltarea economico-socială a respectivelor ţări. În acelaşi timp, există deficienţe care se înregistrează în ţările de origine, cum ar putea fi un deficit pe piaţa forţei de muncă, o lipsă de personal înalt calificat, care poate să devină chiar şi o barieră, o piedică în calea dezvoltării şi creşterii economice. Acesta, spuneam, ar fi al doilea aspect pe care l-am subliniat în intervenţiile mele de la Geneva şi de la New York. În fine, cea de a treia prioritate pe care am prezentat-o acolo a fost de a încerca formule de compensare prin ajutorul internaţional, atunci când acest echilibru este pus în discuţie şi nu reflectă, cel puţin pentru ţările de origine, un beneficiu direct.
Pe 1 ianuarie 2014, se va dechide piaţa muncii complet, în anumite ţări europene, inclusiv aici, în Franţa. Acest lucru, de altfel, provoacă din nou o polemică, evident, din motivaţii electorale. Ce poate face România contra acestor campanii? S-au dus nişte campanii împortiva acestui „pericol”. A existat acelaşi lucru şi despre polonezi, când s-a deschis pentru Polonia, astăzi, iată, pentru România. Ce poate face, ce argumente şi ce pârghii are la dispoziţie Bucureştiul, astăzi?
Aceste temeri nu sunt justificate. Sigur că momentele electorale accentuează şi amplifică sentimentele de îngrijorare ale unor state care se văd, într-un fel, puse în pericol de potenţialele fluxuri migratorii majore îndreptate spre respectivele state. Cifrele şi realităţile economico-sociale nu justifică aceste temeri exagerate. Principala perioadă pe care românii au folosit-o pentru plecarea în alte state, la muncă sau la studii, zic eu că a fost perioada anilor 2000 – 2010. Fluxul migratoriu s-a stabilizat, România nu are aşa un potenţial major şi îngrijorător pentru celelalte state, ca în acest moment să se justifice aceste dezbateri extrem de intense şi extrem de departe de realitate, şi nu văd nici un temei sau nici un motiv pentru a crede că astăzi suntem în faţa unui potenţial migratoriu masiv venit dinspre România.
La Paris v-aţi întâlnit cu diaspora de aici. Ce aşteptaţi de pe urma acestei diaspore, ce sprijin?
Diaspora românească, comunitatea din Franţa, este foarte bine ancorată în realitatea politică şi economică a Franţei. Este o relaţie care poate să folosească la întărirea legăturii bilaterale dintre cele două state. În acelaşi timp, poate să exprime interesul şi contribuţia pe care România o are pentru Franţa, în acelaşi timp cu aportul multicultural pe care îl putem oferi societăţii franceze, în egală măsură cu promovarea unei mai bune imagini a României, prin reprezentanţii de marcă ai disporei româneşti din Franţa.
O ultimă întrebare… Când aţi fost în Statele Unite, la New York, aţi evocat şi chestiunea ridicării vizelor. Aţi ajuns la o concluzie, ce speranţe aveţi?
Eu am folosit momentul vizitei în Statele Unite pentru a prezenta în faţa autorităţilor americane, atât la Departamentul de Stat, cât şi la Departamentul Securităţii Interne, problematica comunităţii româneşti din Statele Unite, care este, cred, un foarte bun argument în perspectiva deciziei privind liberalizarea regimului de călătorie, ridicarea vizelor pentru cetăţenii români care călătoresc în SUA, tocmai pe principiul că, de-a lungul timpului, comunitatea românească din SUA a fost extrem de apreciată şi de bine integrată. Rata infracţionalităţii nu justifică în nici un fel temerea sau îngrijorarea autorităţilor americane. Comportamentul social al comunităţii româneşti este extrem de bun. Contribuţia la dezvoltarea economică a comunităţilor este apreciată. Nu sunt motive de îngrijorare pentru autorităţile americane pentru a menţine în continuare acest regim pe care îl socotesc nedrept faţă de români. Oportunităţile europene au oferit o alternativă la fel de viabilă, la fel de atractivă celor care doresc să meargă în afară şi, pe cale de consecinţă, mă aştept ca autorităţile americane să analizeze aceste argumente şi să decidă ridicarea regimului de vize pentru români în cel mai scurt timp cu putinţă (Interviu realizat de Vasile Damian pentru RFI, sursa Rador)
