Indiferent dacă studiază bioinformatică, istorie sau astrofizică, doctoranzii francezi vor trebui în curând să depună un jurământ de integritate în ziua în care își susțin cu succes teza, în ceea ce pare a fi prima inițiativă națională de acest gen. Puțini oameni de știință, din Franța sau în altă parte, cred că numai jurământul poate preveni abaterile. Cu toate acestea, unii îl văd ca un pas simbolic în direcția corectă care ar putea contribui la o schimbare reală. Acesta va fi menționat în statutul semnat de fiecare candidat la obținerea titlului de doctor, dar și de conducătorul de doctorat și instituția care acordă titlul, la începerea doctoratului și, de asemenea, la obținerea titlului. Un astfel de jurământ nu înseamnă accederea într-un corp profesional, așa cum face jurământul lui Hipocrat în cazul medicilor, și nici nu va fi obligatoriu din punct de vedere juridic. Dar cercetătorii l-ar putea invoca pentru a-și consolida statutul față de practicile îndoielnice. De asemenea, va adăuga solemnitate evenimentelor de absolvire.
Dr. Stéphanie Ruphy, directorul Oficiului Francez pentru Integritatea Cercetării, care a contribuit la redactarea acestui jurământ de integritate în cercetare pentru doctoranzii francezi, a vorbit într-un interviu pentru Sciencemediahub despre bunele practici în cercetare și integritatea cercetării.
Profesor de filozofia științei la École normale supérieure – Université PSL din Paris, dr. Ruphy consideră că atunci când vorbim despre integritatea cercetării patru norme de comportament. La nivel european, cele patru valori prezentate în Codul european de conduită pentru integritate în cercetare sunt fiabilitatea, onestitatea, respectul și responsabilitatea, considerate valori fundamentale. Acestora li se adaugă normele specifice, orientate spre acțiune, care pot varia de la un domeniu științific la altul sau de-a lungul timpului. ”Ceea ce este acceptat ca o bună practică de cercetare astăzi poate să nu fie acceptat în cincizeci de ani sau să nu fi fost acceptat în urmă cu cincizeci de ani. Acest lucru este important deoarece, atunci când vă referiți la standardele de bună conduită, trebuie să aveți în vedere că acestea s-ar putea schimba odată cu dezvoltarea de noi instrumente și metode de cercetare”, spune dr. Ruphy.
”Integritatea cercetării privește nu numai cercetătorii individuali, ci și instituțiile științifice, agențiile de finanțare, editorii și agențiile de evaluare. Există mulți actori în ecosistem, nu doar cercetători individuali. Integritatea cercetării se referă, de asemenea, la mai multe aspecte ale vieții științifice – însuși procesul de producere a cunoștințelor științifice, dar și colaborarea cu alte persoane, evaluarea inter pares, gestionarea proiectelor de cercetare, publicarea și partajarea rezultatelor etc. Când vorbiți public ca om de știință, acest lucru este și o activitate profesională care ar trebui ghidată de normele de integritate în cercetare. În cazul integrității în cercetare este în joc problema încrederii dintre membrii comunităților științifice și a încrederii dintre cercetători și alți membri ai societății”, adaugă aceasta.
Dr. Stéphanie Ruphy consideră că jurământul de integritate în cercetare este necesar din mai multe motive – conferă mai multă formalitate acordării titlului de doctor, dă mai multă greutate absolvirii unui doctorat face mai vizibil cercetarea științifică și îi face pe tineri mai conștienți de importanța demersului lor științific. În plus, jurământul de integritate validează însăși metoda științifică. Jurământul atestă că persoana care a obținut titlul de doctor are o relație privilegiată, sinceră, cu datele empirice și cu o argumentare riguroasă și poate fi invocat în situațiile în care activitatea intră în contradicție cu principiile integrității în cercetare, indiferent dacă acest lucru se întâmplă în activitatea academică, mediul privat sau guvernamental.
Uniunea Europeană a revizuit în 2017 Codul european de conduită pentru integritatea cercetării, ca reper de autoreglementare în toate disciplinele științifice și academice și pentru toate mediile de cercetare ale comunității europene de cercetare.
Ediția din 2017 a Codului abordează provocările emergente care provin din dezvoltările tehnologice, știința deschisă, știința cetățenească și media socială, printre alte domenii, iar Comisia Europeană recunoaște Codul ca document de referință pentru integritatea cercetării pentru toate proiectele de cercetare finanțate de UE și ca model pentru organizațiile și cercetătorii din întreaga Europă.
Codul a fost publicat inițial în limba engleză în martie 2017.