Diplomații ruși (chiar și ministrul apărării) păreau în vervă zilele trecute. După discuțiile de la Geneva, ministrul de externe Serghei Lavrov declara că Rusia nu intenționează să invadeze Ucraina și că așteaptă în scurt timp un răspuns scris din partea SUA la cererile sale privind securitatea. Ba chiar a spus că Vladimir Putin ar putea să se întâlnească cu președintele Joe Biden și că speră ca între timp emoțiile se vor atenua.
Dar acasă emoțiile sunt departe de a fi cool. Încă de luna trecută, diferiți reprezentanți ai statului (politicieni, jurnaliști, filozofi sau analiști) au pornit un festival al limbajului extrem, unele dintre declarații sunând chiar belicos.
Membrii partidului de guvernământ din Duma se întrec în a face comentarii care de care mai ciudate și incendiare. Spre exemplu, deputatul Yevgeny Fyodorov a propus o lovitură de avertizare nucleară (sau non-nucleară) împotriva Statelor Unite, cu mențiunea că ar viza o zonă nepopulată, dar a menționat situl de testare nucleară din Nevada.
„Acolo nu există civili și mai ales dacă dați un preaviz de două sau trei zile, ar fi o acțiune destul de bună pentru a ne demonstra seriozitatea intențiilor”, a spus Fiodorov.
Colegul său parlamentar, Aleksei Zhuravlyov, care a susținut luna trecută răpirea reprezentantului SUA Ruben Gallego, a transmis amenințări cu moartea. De data aceasta vizat a fost senatorul Bob Menendez din cauza planului său de a impune sancțiuni Rusiei. Pentru a nu fi mai prejos, deputații Partidului Comunist din Duma au avansat ideea ca Putin să recunoască teritoriile ocupate ale Rusiei din estul Ucrainei ca „state suverane și independente” și au propus ca Rusia să ofere asistență de securitate împotriva „amenințărilor externe” și „genocidului”. Deputatul Vyacheslav Nikonov a spus pe canalul său de Telegram că „la Casa Albă stau nebuni periculoși, care, după cum se dovedește, nu prețuiesc viețile rușilor sau ucrainenilor, și nici pe ale americanilor împreună cu restul umanității”.
Directorul postului RT, Anton Krasovsky, care în trecut i-a numit pe ucraineni „animale”, a spus că Rusia va invada la orice semn că țara este aproape de aderarea la NATO. Într-un interviu acordat Centrului Carnegie din Moscova, el a explicat că pentru orice rus este clar că „nu există Ucraina”, pentru că „este țara noastră rusă”. Vicepreședintele Dumei de Stat, Piotr Tolstoi, a spus că Rusia ar trebui să se extindă până la granițele sale din 1917. Și pe cel mai popular canal de televiziune de stat, Russia 1, s-a afirmat că „propunerea Kremlinului către NATO a fost o simplă formalitate, servind exclusiv pentru a legitima viitoarele acțiuni militare ale Rusiei”, citând unul dintre citatele celebre ale lui Putin, „dacă o luptă este inevitabilă, trebuie să loviți primii”.
Ce să înțelegem din asta? Că Rusia este, după cum a spus Kim Darroch, fostul ambasador al Regatului Unit în SUA, un loc complicat în care statul încearcă să-și ascundă intențiile. Un lucru însă este cert: există o mână de la Kremlin care umblă la butoanele de ton și volum.
Alexy Gromov, unul dintre cei mai de încredere membri ai cercului de apropiați ai lui Putin, „definește direcția și limitele cenzurii și propagandei guvernamentale (și) dă instrucțiuni și directive principalelor instituții media”. Sancționat de SUA și UE, se spune că el decide în final ceea ce li se poate spune rușilor. Această influență ajunge la mass-media din Rusia.
În 2015, după anexarea Crimeei de către Rusia și invazia estului Ucrainei, jurnaliştii televiziunii de stat și personalul de producție au vorbit sub protecția anonimatului cu reprezentanți ai site-ului colta.ru despre modul în care șefii din mass-media participă la întâlnirile de la Kremlin. Unul a spus: „Redactorul-șef al canalului nostru a primit un desfășurator (la o întâlnire de la Kremlin): cum, ce și pe cine este mai bine să invite ca experți. De fapt, un manual, un teanc de coli A4… Mi s-au adus niște foi din acest dosar, am lucrat la el.”
Un altul, care a lucrat în estul Ucrainei, a spus că personalul televiziunii ruse care acoperă luptele a văzut adevărul despre ceea ce se întâmplă: „Îmi amintesc că Denis Pușilin (șeful autoproclamatei Republici Populare Donețk) ne-a spus: se spune că soldații de la Kiev au mâncat populația locală. Ne-am gândit: da, este o poveste interesantă. Am ajuns în acel sat, am vorbit cu bătrânii și ne-au spus: „Nimeni nu mănâncă pe nimeni, ne înțelegem normal”.
Oricum, aceiași milițieni separatiști continuă să fie citați. „Forțele de securitate ucrainene au plasat echipamente militare în așezările din Donbas”, a declarat un reprezentant al Miliției Populare din ocupata Republică Populară Donețk. Și la fel ca în 1999, când exploziile la apartamente (despre care unii au sugerat că a fost implicat FSB-ul), au oferit guvernului lui Putin un casus belli (justificarea unui război) în Cecenia, raportul spunea că ucrainenii și susținătorii lor occidentali se pregătesc de bombardamente.
Cele mai puternice acuzații (răstignirea copiilor, mame târâte în spatele tancurilor, miliții naziste și pogromuri antisemite) încă nu au apărut, așa cum s-a întâmplat în 2014. Dacă o vor face, va trebui să înțelegem ce urmează.
Olga Lautman, analist/cercetător specializat pe problemele Rusiei, Ucrainei și Europei de Est, gazdă a podcastului Dosarele Kremlinului.
