În contextul în care sintagma “pentru o Românie normală” s-a ridicat la rang de slogan trebuie supus, în continuarea celor dezbătute anterior, că România, în materie de susținere și promovare a exportului și investițiilor este departe de a fi normală măcar, în sensul de aliniată la practicile europene. În situația actuală nu putem vorbi de un dispozitiv românesc coagulat și eficient, și mecanisme sau instrumente integrate fără de care competitivitatea româneasca suferă.
Iată câteva repere, prin care ar trebui să intrăm măcar în normalitate:
Dezvoltare instituțională: în prezent nu avem o agenție specializată care să gestioneze sistemul de instrumente de sprijin într-o manieră coerentă și unitară. Se impune crearea unei astfel de agenții, la nivelul unor bune practici europene și internaționale;
Consolidarea parteneriatului cu mediu de afaceri prin Consiliul de Export;
Integrarea instrumentului târguri și expoziții internaționale într-un mecanism diversificat și coerent care să cuprindă și alte instrumente moderne. Există în acest sens surse bogate de documentare și opțiuni dar și instrumente practicate și nebugetate (studii, misiuni, portal, centre regionale etc) ;
Instrumente moderne de evaluare a impactului;
Realizarea unui optim între cuantumul subvenției, numărul de participări ale unei firme, numărul de participări noi/vechi, număr total de participări/sector/program;
Asigurarea unei predictibilități a programului și a unei fluidități ținând cont și de legislația privind achizițiile publice;
Dezvoltarea de centre de afaceri de export, incubatoare de afaceri pentru IMM-uri și a unor platforme de operare a lor pe plan internațional;
Digitalizarea internaționalizării și promovării;
Programe de branding sectorial;
Consolidare și profesionalizarea dispozitivului extern de reprezentare comercială și economică prin adaptarea la noile cerințe, inclusiv dezvoltarea în cadrul ambasadelor a unor formule care să permită angajarea localnicilor pentru susținerea activităților de prospectare a pieței sub îndrumarea consilierilor comerciali și economici externi, care și ei, la rândul lor, ar trebui să treacă prin formule de training continuu.
Multe din aceste deziderate au fost anunțate, amânate și nu ne-a încălzit cu nimic faptul că ultima Strategie Națională de Export, care s-a încheiat anul trecut, au fost menționate dar nu s-au realizat. Dacă ne pasă atât de mult de sistemul de pensii și emitem evaluări pesimiste și cinice legate de incapacitatea de a plăti pensiile pentru că nu vor fi venituri provenite din contribuțiile salariaților existenți, întrebarea normală este de ce nu creăm un sistem național de competitivitate la export pentru a permite capitalului românesc să se dezvolte și să lărgim astfel sfera salariaților provenind dintr-un sector privat competitiv. Dacă nu intram în normalitate aici, și în ciuda intervențiilor noastre, PNRR nu a cuplat la folosirea inteligentă a banilor prin dezvoltarea unui sistem național de susținere la export, ne subminăm propria noastră capacitate de a asigura bunăstarea națională. – conf. univ. dr. Costin Lianu, președinte al ACEX, Asociația Centrelor de Afaceri pentru Export