Protestele de săptămâna trecută au adus în atenție o categorie statistică de tineri. Este vorba despre așa-numita clasă NEET. NEET este un acronim apărut în anii 80, în Marea Britanie, și înseamnă tineri cu vârsta cuprinsă între 15 și 24 de ani care nu lucrează și nu sunt incluși în niciun program educațional, nici în școală, nici într-o altă formă de pregătire profesională.
Unii analiștii români au remarcat că o parte din tinerii aflați la proteste sunt NEET. Desigur, nu există informații clare despre câți dintre manifestanți sunt din categoria NEET, dar presupunerea este plauzibilă.
Care este problema NEET? Tema tinerilor fără job și fără școală a atras atenția instituțiilor internaționale după criza economică din 2008. O parte din statele lumii au descoperit categoria de tineri NEET, au început să analizeze situația din punct de vedere numeric și să caute cauzele care au dus la accentuarea fenomenului, scrie Constantin Rudnischi pe m.rfi.ro.
Astfel, o analiză a Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) arată că după criza economică din anul 2008 statele europene cu cel mai mare număr de NEET erau Grecia, Italia și Spania, state în care recesiunea s-a simțit puternic.
La nivel european, după depășirea crizei economice, situația tinerilor fără loc de muncă și care nu se află în nicio formă educațională s-a schimbat. România a urcat, din păcate, într-un clasament al statelor cu cei mai mulți NEET. De exemplu, România se află pe locul trei într-un clasament al tinerilor aflați în risc de sărăcie, cu un procentaj de 35%. La nivel mondial, Turcia, Chile sau Mexic sunt state afectate de acest fenomen.
Toate studiile arată că o cauză a fenomenului NEET este nivelul redus de școlarizare. Este o concluzie de bun simț economic, dar, din păcate, România are o rată înaltă a abandonului școlar, ceea ce înseamnă că are și o sursă generoasă de tineri care se pot afla în afara pieței muncii și a sistemului educațional.
Ca o consecință, pentru tinerii NEET riscul de sărăcie și cel de excluziune socială sunt mult mai mari decât în cazul celor cu educație terțiară, adică studii universitare. Dar, chiar și absolvenții de universități au șanse diferite de angajare.
De exemplu, în Islanda, Elveția sau Olanda mai mult de jumătate din studenți își găsesc un loc de muncă, în timp ce în Grecia, Ungaria sau Italia doar unul din 20 de absolvenți se angajează.
Problema este că mulți NEET nici nu caută de lucru. De fapt, problema tinerilor fără loc de muncă și fără să fie incluși într-o instituție de învățământ sau de pregătire profesională este una structurală. Ea există de mai multe decenii pe plan mondial, dar la fiecare criză se acutizează.
Dincolo de tema socială, problema NEET este și una economică. Un studiu OECD arată că un procentaj crescut al NEET duce și la pierderi economice manifestate, pe de o parte, prin plățile sociale efectuate de stat și, pe de altă parte, prin faptul că există un potențial productiv care nu este atins. Analiza arată că statele cu mulți NEET, precum Turcia sau Grecia, au pierderi de 3,4% din PIB și respectiv 2% din PIB. Norvegia, Suedia sau Danemarca, statele cu cele mai mici rate ale NEET, au și cele mai reduse pierderi în economie din această cauză, sub 0,5% din PIB.
Studiile arată că NEET sunt o categorie eterogenă. Unii tineri caută un loc de muncă pentru că au abandonat școala, în timp ce unele femei au deja obligații de îngrijire a membrilor familiei.
Analizele arată că tinerii fără job și fără școală au un nivel mai redus de încredere decât ceilalți cetățeni și sunt puțin interesați de politică. Posibile soluții? Unele state oferă subvenții pentru a-i pregăti profesional pe tineri, altele oferă credite fiscale. De asemenea, există salarii speciale pentru ucenici, mai mici decât cele pe economie. Statele luptă pentru reducerea NEET. Crizele anulează, însă, o bună parte din eforturile statelor.