Centrul de Informare al României din cadrul Universității de Stat din Comrat organizează miercuri, 1 martie 2017, începând cu orele 14.00 un eveniment dedicat celebrării primei zile a primăverii. Organizatorii acestei manifestări culturale, Catedra de Filologie Română din cadrul Centrului de Informare al României din Comrat îi invită pe această profesorii şi studenţii universității să se alăture evenimentului – Ritul Arhaic al Mărţisorului – talisman lunar şi solar.
Originile sărbătorii mărțișorului nu sunt cunoscute exact, dar prezența sa atât la români cât și la bulgari (sub numele de Martenița) este considerată ca fiind datorată substratului comun daco-tracic, anterior romanizării la primii și slavizării la ultimii, deși legendele populare îi dau alte origini.
În mitologia modernă a bulgarilor mărțișorul ar fi legat de întemeierea primului lor hanat la Dunăre, în anul 681, dar numele latin indică altceva. Se mai consideră, de asemenea, că sărbătoarea mărțișorului a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Marte. Acesta nu era numai zeul războiului, ci și al fertilității și vegetației. Această dualitate este remarcată în culorile mărțișorului, albul însemnând pace, iar roșu — război. Anul Nou a fost sărbătorit pe 1 martie până la începutul secolului al XVIII-lea.
Primul cărturar român care a scris despre Mărțișor a fost Iordache Golescu, în „Condica limbii române”, lucrare rămasă în manuscris, la Academia Română. Și în zilele noastre, Mărțisorul este purtat pentru noroc în decursul anului, iar cei ce-l poartă cred că vor fi sănătoși și curați ca argintul.
Folcloristul Simion Florea Marian presupune că în Moldova și Bucovina mărțișorul era compus dintr-o monedă de aur sau de argint, prinsă cu ață albă-roșie, și era purtat de copii în jurul gâtului.
Talismanul, legat de un șnur din fire roșii și albe, se pune în zorii zilei de 1 Martie, înainte de răsăritul Soarelui. Unii copii poartă Mărțișorul 12 zile de gât, iar după aceea îl lasă pe crenguțele unui pom tânăr. Dacă pomișorului îi merge bine peste an, înseamnă că și copilului îi va merge bine în viață. Alții îl păstrează până ce văd primul arbust înflorit, de obicei porumbar sau păducel, și îl pun pe pomișor, sperând să fie albi ca florile acestuia.