Dacă vrem sa schimbam ceva trebuie sa pornim de la realitate. O realitate dura. România nu are elite intelectuale. Tara asta a fost drenata de elitele intelectuale de mai multe ori și mă opresc doar la ultimii 100 de ani. România ca stat a pornit din start cu un handicap educațional imens. Prima universitate românească a fost înființată în 1860 la Iași. Alte state aveau deja universitați de 500 de ani. La 1890 Suedia avea rata de alfabetizare de 99%. La 1939 România avea rata de alfabetizare de 34.5%. Aveți idee cât este azi în 2021 rata reala de alfabetizare?
Putinii intelectuali pe care ii aveam, în general școliți în afara României, au fugit la venirea comunismului iar cei care au încercat sa reziste au murit în închisorile comuniste. Chinuit, în comunist, s-a mai format o pătură anemică de intelectuali care au plecat în maăa imediat dupa revoluție.
De 4 ani trăim al 3 lea val de plecări în masă. Oamenii inteligenți părăsesc în liniște tara. Oamenii care ar putea schimba ceva, care ar putea reforma societatea pleaca. Nu o spun cu emoție. Este doar constatare. Fiecare este liber să aleagă ce viitor vrea pentru el daca mediul în care s-a născut ii limiteaza potențialul.
De aici trebuie pornit. De aceea vă simțiți sufocați. Ce a rămas aici este o societate ramasă fără pilonii de stabilitate. Fara educație nu exista cultura serioasa. Fara o poveste comuna și valori nu exista popor.
Cine suntem noi acum fara cultura, fara repere. România este ca un vas gol umplut de oricine cu orice pentru ca nu exista o conștiința sociala puternica care sa stabileasca. Putinii intelectuali ramași sunt voci disparate și marginalizate atunci când mai sunt voci. Traind în bulele noastre ne miram când vedem o clasa politica execrabila dar uitam ca ei sunt imaginea unei societați degradate. Pe acest fond social prinde perfect o retorica bazata pe religii, subcultura tiganeasca, manelizarea, naționalismul orb.
Cui cereți voi sa înțeleaga medicina sau ideea de vaccin? Celor care sunt certați cu cititul? Sa fim serioși. Suntem suparați ca ciobanii pe oi.
Traim în bulele noastre și ne învârtim în cerc. Vor mai pleca mulți oameni deștepți din România. Și nu condamn pe nimeni. Nu poți cere nimanui sa traiasca aici când are alternative. Dar cei care ramânem pe aici trebuie sa gândim un pic diferit și sa organizam rezistenta. Problema cu organizarea vine din încredere. Pentru ca nimeni nu mai crede în nimeni. Este perfect explicabil sa fie asa. Și organizarea vine cu obiectiv iar obiectivul nu poate fi anti, nu poate fi negativ. Care este povestea noastra cu care putem vraji masele?
Deci datele problemei sunt simple. Sunteți putini, dezbinați, traiți în bule sufocați de dezinformare și de o societate în degradare continua. Aveți o problema de încredere și va gândiți ca intotdeauna exista un interes. Cineva vrea sa va manipuleze. Și istoric chiar asa a fost.
Ce soluții sunt? Sa lași totul balta? Scapa cine poate? Da, este o soluție dar regretul de a nu face ceva, de a accepta tacuți trebuie sa fie mare decât frica de a eșua.
Este o vorba care spune daca vrei sa mergi repede mergi singur, daca vrei sa mergi departe mergi în echipă. – Reportajeisback
