Comisia Europeană a publicat o analiză de țară detaliată în domeniul ocupării forței de muncă, al competențelor și al incluziunii sociale pentru România, Bulgaria, Estonia, Spania, Italia, Lituania și Ungaria, prezentând în detaliu rezultatele cadrului de convergență socială.
Această analiză din a doua etapă se bazează pe constatările Raportului comun privind ocuparea forței de muncă din 2024, care cuprinde o analiză din prima etapă a tuturor statelor membre. Raportul comun privind ocuparea forței de muncă a fost prezentat de Comisie în cadrul Pachetului de toamnă al semestrului european 2024 și a fost adoptat de Consiliu în martie 2024.
În prima analiză, România a fost identificată confruntându-se cu riscuri potențiale la adresa convergenței sociale ascendente, pe baza a 11 indicatori principali ai tabloului de bord social. Acestea se referă în special la protecția și incluziunea socială, în ceea ce privește rata riscului de sărăcie sau de excluziune socială (inclusiv pentru copii), eficacitatea transferurilor sociale (cu excepția pensiilor) în ceea ce privește reducerea sărăciei și nevoia de asistență medicală nesatisfăcută autodeclarată. În plus, în domeniul educației și al competențelor, participarea copiilor sub 3 ani la serviciile formale de îngrijire a copiilor, rata abandonului timpuriu al educației și formării profesionale și ponderea persoanelor cu cel puțin competențe digitale de bază au fost, de asemenea, identificate ca fiind esențiale. În cele din urmă, în timp ce piața forței de muncă se îmbunătățește, s-a considerat necesar să se examineze în continuare ratele ocupării forței de muncă și ale șomajului de lungă durată, precum și situația anumitor grupuri vulnerabile, în special tinerii care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET) și persoanele cu handicap. Pentru a dezvolta o mai bună înțelegere a riscurilor potențiale identificate în prima etapă, această a doua analiză enunță dovezile cantitative și calitative disponibile și răspunsurile politice relevante întreprinse sau planificate de România.
În pofida îmbunătățirilor semnificative, România se confruntă în continuare cu riscuri considerabile de sărăcie și inegalități, cu disparități semnificative între grupurile de populație și regiuni. Chiar dacă ponderea totală a persoanelor expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială (AROPE) a scăzut din 2015, cu 12,5% (până la 32% în 2023), aceasta rămâne printre cele mai ridicate din UE (34,4% față de 21,6 % în UE în 2022), cu diferențe importante între regiuni (variind de la 12,3% în București-Ilfov la 45,3% în sud-est în 2023). Zonele rurale se confruntă în continuare cu rate AROPE mai mari (45,1% față de 18,5% în orașe în 2023), în ciuda îmbunătățirilor din ultimii ani. Printre factorii care contribuie la riscuri ridicate de sărăcie se numără disponibilitatea încă scăzută a oportunităților economice și accesul redus la servicii de sănătate, educaționale, de ocupare a forței de muncă și sociale, precum și la o protecție socială adecvată, în special în zonele rurale. Rata AROPE a persoanelor în vârstă (65+) a fost de 32,3% în 2023 (în scădere de la 37,2 % față de 20,2 % în UE în 2022). Rata deprivării materiale și sociale severe a fost, de asemenea, ridicată, de 19,8% (în scădere de la 24,3% față de 6,7% în UE în 2022). Femeile și grupurile vulnerabile, inclusiv persoanele cu handicap și romii, sunt, de asemenea, supuse unor riscuri de sărăcie semnificativ mai importante. Rata AROPE pentru femei a fost cu 2,2% mai mare decât cea pentru bărbați în 2023 și s-a situat la 39,4% în 2023 pentru persoanele cu dizabilități (în scădere de la 42,9% față de 28,8% în UE în 2022). Inegalitățile în materie de venituri au scăzut și sunt cele mai scăzute din 2007, dar sunt în continuare mai mari decât media UE. În 2023, veniturile celor mai bogați 20% din populație au fost de 5,8 ori mai mari decât cele ale celor mai săraci 20% (în scădere de la 6,0 față de 4,7 în UE în 2022).
În ultimii ani au fost puse în aplicare politici publice pentru a aborda dezavantajele romilor, ponderea romilor expuși riscului de sărăcie (AROP) a crescut chiar cu 8% între 2016 și 2021 (78% față de 22,5% pentru populația generală în 2021). În plus, sărăcia energetică a afectat 12,5% dintre persoanele din România în 2023 (în scădere de la 15,2% față de 9,3% în UE în 2022). În ansamblu, 6 milioane de persoane erau expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială în 2023, față de 7 milioane în 2019, ceea ce demonstrează unele progrese în direcția atingerii obiectivului național de reducere cu 2,5 milioane a numărului de persoane expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială până în 2030, dar și necesitatea unor eforturi suplimentare pentru atingerea obiectivului. (Raportul integral, AICI).
Analiza actuală va face acum obiectul unor discuții multilaterale aprofundate cu statele membre, atât în cadrul Comitetului pentru ocuparea forței de muncă, cât și în cadrul Comitetului pentru protecție socială, înainte de viitoarea adoptare a pachetului de primăvară al semestrului european.
Semestrul european este cadrul Uniunii Europene pentru coordonarea și supravegherea politicilor economice, sociale și de ocupare a forței de muncă.
