Acasă Europa România:PIB va scădea cu 6% în 2020, urmând să crească cu 4,2%...

România:PIB va scădea cu 6% în 2020, urmând să crească cu 4,2% în anul 2021/Scade, însă, inflația

Pandemia de coronavirus reprezintă un șoc major pentru economii, în UE și la nivel mondial, cu consecințe foarte grave din punct de vedere socioeconomic. În ciuda răspunsului politic rapid și amplu, atât la nivelul UE, cât și la nivel național, economia UE va cunoaște anul acesta o recesiune de proporții istorice.

Potrivit previziunilor economice din primăvara anului 2020, în România, PIB va scădea cu 6% în 2020, urmând să crească cu 4,2% în anul 2021. Inflația va atinge valoarea de 2,5% în cursul anului 2020, fiind urmată de un procent de 3,1 în 2021, în timp ce rata șomajului va ajunge la 6,5% în 2020 și la 5,4% în 2021.

De asemenea, economia zonei euro va înregistra o contracție-record de 7¾ % în 2020, urmând ca în 2021 să cunoască o creștere de 6¼ %. Se preconizează că economia UE se va contracta cu 7½ % în 2020 și va crește cu aproximativ 6 % în 2021. Previziunile în materie de creștere pentru UE și zona euro au fost revizuite în sens negativ cu aproximativ nouă puncte procentuale față de previziunile economice din toamna anului 2019

Șocul resimțit de economia UE este simetric prin faptul că pandemia a lovit toate statele membre, însă atât scăderea producției în 2020 (de la -4¼ % în Polonia la -9¾ % în Grecia), cât și capacitatea de redresare în 2021 urmează să varieze considerabil de la o țară la alta. Redresarea economică a fiecărui stat membru va depinde nu numai de evoluția pandemiei în țara respectivă, ci și de structura economiei și de capacitatea de reacție prin politici des stabilizare. Având în vedere interdependența economiilor din UE, dinamica redresării din fiecare stat membru va afecta în același timp și capacitatea de redresare a altor state membre.

Valdis Dombrovskis, vicepreședinte executiv pentru o economie în serviciul cetățenilor: ”În această etapă, nu putem decât să măsurăm cu aproximație amploarea și gravitatea șocului provocat de coronavirus asupra economiilor noastre. Consecințele imediate vor fi mult mai grave pentru economia mondială decât cele ale crizei financiare, însă amploarea impactului va depinde de evoluția pandemiei, de capacitatea noastră de a relansa activitatea economică în condiții de siguranță și de a ne reveni ulterior. Asistăm la un șoc simetric: toate statele membre ale UE sunt afectate și se preconizează că toate vor cunoaște o recesiune în acest an. UE și statele membre au convenit deja asupra unor măsuri extraordinare pentru atenuarea impactului. Redresarea noastră colectivă va depinde de menținerea unor reacții ferme și coordonate la nivelul UE și la nivel național. Împreună suntem mai puternici”.

Paolo Gentiloni, comisarul european pentru economie, a declarat: ”Europa se confruntă cu un șoc economic fără precedent de la Marea Depresiune încoace. Atât amploarea recesiunii, cât și capacitatea de redresare vor fi inegale, condiționate de rapiditatea cu care pot fi ridicate măsurile de izolare, de importanța unor servicii precum turismul în fiecare economie și de resursele financiare ale fiecărei țări. Aceste diferențe constituie o amenințare pentru piața unică și pentru zona euro, însă ele pot fi atenuate prin acțiuni comune și decisive la nivel european. Trebuie să facem toate eforturile pentru a înfrunta această provocare”.

O lovitură puternică dată creșterii, urmată de o redresare incompletă

Pandemia de coronavirus a afectat grav cheltuielile de consum, producția industrială, investițiile, comerțul, fluxurile de capital și lanțurile de aprovizionare. Relaxarea progresivă a măsurilor de izolare care se anunță ar trebui să pregătească terenul pentru redresare. Cu toate acestea, nu se așteaptă o recuperare în urma pierderilor suferite anul acesta de economia UE înainte de sfârșitul anului 2021. Investițiile vor rămâne modeste, iar piața forței de muncă nu se va redresa în totalitate.

Menținerea unor măsuri de politică eficace la nivelul UE și la nivel național ca răspuns la criză va fi crucială pentru limitarea daunelor economice și pentru facilitarea unei redresări rapide și robuste, astfel încât economiile să poată reveni pe traiectoria unei creșteri sustenabile și favorabile incluziunii.

Se preconizează că șomajul se va accentua, deși măsurile adoptate ar trebui să limiteze creșterea acestuia

Cu toate că sistemele de șomaj parțial, subvențiile salariale și sprijinul acordat întreprinderilor ar trebui să contribuie la limitarea pierderilor de locuri de muncă, pandemia de coronavirus va avea consecințe grave asupra pieței forței de muncă.

În zona euro, se preconizează că rata șomajului va crește de la 7,5 % în 2019 la 9½ % în 2020, după care va scădea din nou la 8½ % în 2021. În UE, se estimează că rata șomajului va crește de la 6,7 % în 2019 la 9 % în 2020 și apoi va scădea la aproximativ 8 % în 2021.

Unele state membre vor înregistra creșteri mai semnificative ale șomajului decât altele. Cele cu o proporție ridicată a lucrătorilor cu contracte pe termen scurt și cele în care o mare parte a forței de muncă depinde de turism sunt deosebit de vulnerabile. Tinerii care intră pe piața forței de muncă în acest moment vor avea la rândul lor dificultăți în a-și asigura un prim loc de muncă.

O scădere abruptă a inflației

Se preconizează că, în acest an, prețurile de consum vor scădea semnificativ pe fondul reducerii cererii și al scăderii puternice a prețului petrolului, care, împreună, ar trebui să compenseze din plin creșterile izolate ale prețurilor determinate de perturbările aprovizionării în contextul pandemiei.

În zona euro, inflația, măsurată pe baza indicelui armonizat al prețurilor de consum (IAPC), este în prezent estimată la 0,2 % în 2020 și la 1,1 % în 2021. În UE, inflația se va situa, conform previziunilor, la 0,6 % în 2020 și la 1,3 % în 2021.

Măsurile decisive aplicate vor determina creșterea deficitelor și a datoriei publice

Statele membre au reacționat decisiv prin măsuri bugetare de limitare a pagubelor economice provocate de pandemie. „Stabilizatorii automați”, printre care se numără plățile aferente prestațiilor de securitate socială, împreună cu măsurile bugetare discreționare vor determina, după cum se pare, creșterea cheltuielilor. Ca urmare, se preconizează că deficitul public agregat al zonei euro și al UE va crește de la doar 0,6 % din PIB în 2019 la aproximativ 8½% în 2020, după care va scădea din nou la aproximativ 3½% în 2021.

După ce a înregistrat o tendință descrescătoare începând cu 2014, ponderea datoriei publice în PIB va crește la rândul său. În zona euro, se estimează că va urca de la 86 % în 2019 la 102¾ % în 2020 și apoi va scădea la 98¾ % în 2021. În UE, se preconizează că rata datoriei va crește de la 79,4 % în 2019 la circa 95 % în acest an, după care va scădea la 92 % anul viitor.

Un grad neobișnuit de mare de incertitudine și riscuri de evoluție negativă

Previziunile de primăvară sunt marcate de un grad de incertitudine mai mare decât de obicei. Ele se bazează pe un set de ipoteze cu privire la evoluția pandemiei de coronavirus și la măsurile de izolare aferente. Scenariul de referință pornește de la premisa că, începând din luna mai, aceste măsuri vor fi treptat relaxate.

Riscurile care planează asupra acestor previziuni sunt, de asemenea, extrem de mari și se concentrează pe o evoluție negativă.

O pandemie mai severă și mai îndelungată decât se preconizează în prezent ar putea duce la o scădere a PIB-ului mult mai mare decât cea estimată în scenariul de referință pe care se bazează actualele previziuni. În absența unui răspuns comun ferm și rapid la nivelul UE, există riscul ca criza să provoace denaturări grave în cadrul pieței unice, precum și decalaje economice, financiare și sociale profund înrădăcinate între statele membre din zona euro. Există, de asemenea, riscul ca pandemia să declanșeze schimbări mai drastice și cu caracter permanent ale atitudinilor față de lanțurile valorice globale și cooperarea internațională, fapt care ar afecta economia europeană, foarte deschisă și interconectată. Totodată, pandemia ar putea lăsa sechele permanente prin falimente și pagube pe termen lung aduse pieței forței de muncă.

Amenințarea reintroducerii taxelor vamale în schimburile comerciale dintre UE și Regatul Unit după încheierea perioadei de tranziție ar putea duce, de asemenea, la reducerea creșterii economice, chiar dacă într-o măsură mai mică în UE decât în Regatul Unit.

În privința Regatul Unit, o ipoteză pur tehnică

Având în vedere că relațiile viitoare dintre UE și Regatul Unit nu sunt clare, previziunile pentru 2021 se bazează pe o ipoteză pur tehnică de menținere a situației actuale în ceea ce privește relațiile comerciale dintre cele două părți. Această ipoteză este utilizată doar în scop de prognozare și nu reflectă nicio anticipare sau previziune a rezultatelor negocierilor dintre UE și Regatul Unit cu privire la relațiile lor viitoare.

Context

Aceste previziuni se bazează pe o serie de ipoteze tehnice referitoare la evoluția cursurilor de schimb, a ratelor dobânzilor și a prețurilor produselor de bază, întemeiate pe informațiile disponibile până la data de 23 aprilie. Pentru toate celelalte date integrate în previziuni, inclusiv ipotezele referitoare la politicile publice, aceste previziuni iau în considerare informațiile disponibile până la data de 22 aprilie, inclusiv. Cu excepția cazului în care politicile sunt anunțate în mod credibil și sunt detaliate în mod corespunzător, proiecțiile pornesc de la ipoteza că nu se modifică nimic la nivel de politici.

Comisia Europeană publică în fiecare an două seturi de previziuni detaliate (în primăvară și în toamnă) și două seturi de previziuni intermediare (în iarnă și în vară). Previziunile intermediare cuprind valorile anuale și trimestriale ale PIB-ului și ale inflației tuturor statelor membre pentru anul în curs și pentru anul următor, precum și date agregate pentru UE și zona euro.

Următoarele previziuni economice ale Comisiei Europene vor fi previziunile economice intermediare din vara anului 2020, care sunt programate pentru publicare în iulie 2020. Ele se vor referi numai la evoluția PIB-ului și la inflație. Următoarele previziuni complete vor fi cele din noiembrie 2020.

Camera Deputaților a adoptat miercuri, cu unanimitate de voturi, în calitate de for decizional, inițiativa legislativă care prevede că părinţii îşi pot lua zile libere pentru supravegherea copiilor şi în perioada imediat următoare încetării stării de urgenţă, până la încheierea anului şcolar.

Legea prevede că se acordă zile libere unuia dintre părinţi pentru supravegherea copiilor, în situaţia suspendării cursurilor sau închiderii temporare a unităţilor de învăţământ unde aceştia sunt înscrişi, ca urmare a condiţiilor meteorologice nefavorabile sau a altor situaţii extreme decretate astfel de către autorităţile competente cu atribuţii în domeniu.

Potrivit unui amendament, ”prin excepţie, în anul 2020, aceste prevederi se aplică şi pe perioada imediat următoare încetării stării de urgenţă, până la încheierea anului şcolar”.

Un amendament iniţiat de deputaţii Adrian Solomon (PSD) şi Eva Andrea Csep (UDMR) arată că, până la finalizarea tuturor restricţiilor impuse de epidemia cu COVID-19, prevederile prezentei legi se prelungesc până la ridicarea tuturor restricţiilor. Astfel, ”prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă, inclusiv ale actelor normative care o modifică şi/sau o completează ori care cuprind dispoziţii care privesc aplicarea prevederilor sale, se aplică în continuare, fără întrerupere, de la data încetării stării de urgenţă instituite prin decret, potrivit art. 93 alin.(1) din Constituţia României, republicată, pentru toate domeniile de activitate în care se menţin restricţii, până la ridicarea acestora, dar nu mai târziu de data de 31 decembrie 2020”.

”Guvernul n-a făcut nimic (…) n-a prelungit Ordonanţa 30 şi a celorlalte acte care o modifică. (…) E vorba de micile afaceri, restaurante, hoteluri care rămân închise şi ai căror angajaţi să rămână în continuare în şomaj tehnic”, a explicat Adrian Solomon, citat de Agerpres.ro.

Un alt amendament menţionează că pot beneficia de aceste prevederi părinţii care au copii cu vârsta de până la 12 ani, înscrişi în cadrul unei unităţi de învăţământ, sau au copii cu dizabilităţi cu vârsta de până la 26 de ani (faţă de 18 ani, cum era prevăzut iniţial), înscrişi în cadrul unei unităţi de învăţământ.