Comunitatea românească istorică din Serbia simbolizează granița vie a poporului român pe harta spiritualității multimilenară, se arată într-o scrisoare a organizaţiei Românii Independenți din Serbia (RIS) adresată recent Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române.
“Românii din Serbia în anul Domnului 2015, rămân în continuare subiect intens dezbătut, discutat și constatat, dar lipsiți de strategii coerente, tratați superficial, aparent cu indiferență și echidistanță la nivelul de apreciere a celor care se rotesc la conducerea instituțiilor care vizează românii de pretutindeni”, subliniază președintele organizaţiei, dr. Dorinel Stan.
De asemenea, în scrisoare se precizează că mediul asociativ din care face parte Românii Independenți din Serbia (RIS) acționează nemijlocit pentru cunoașterea, păstrarea, promovarea și contribuie la menținerea vie a culturii și spiritualității identitare: “În acest context, la Editura Românii Independenți din Serbia, urmează să apară până la sfârșitul anului o nouă lucrare importantă; Așezământul monahal Srediștea Mică, rezultatul unor ample și minuțioase cercetări înterprinse timp de un deceniu. Mănăstirea și localitatea Srediștea Mică (Pârneaora) este o străveche vatră ortodoxă românească, care a fost desființată la propunerea Sinodului bisericesc sârb, printr-un decret din anul 1775 al reginei Maria Terezia, încuviințat ulterior de împăratul Iosif al II-lea. După ce și-a pierdut autonomia, mănăstirea închinată Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil și-a continuat existența cu statutul de biserică de mir, fiind cedată localității”, se mai arată în scrisoare.
RIS solicită, astfel, sprijinul BOR pentru tipărirea cărții, dar şi contribuţia în scrierea Prefaței care ar „înnobila lucrarea Așezământul monahal Srediștea Mică, respectiv eforturile românilor din Serbia de a păstra ceea ce avem mai sfânt – Apartenența națională, prin cultură la identitate și spiritualitate”.
Lucrarea Așezământul monahal Srediștea Mică urmărește etapele succesive ale întemeierii și dezvoltării lăcașului de cult, legendele, toponimia locurilor și izvoarelor, prima școală românească din Serbia (1736), stareții și călugării așezământului monahal, protocolul egumenului Iosif, tetraevangheliarul srediștean din 1552, descrierea mănăstirii, moara mănăstirească, urme și mărturii rămase din vechea mănăstire, inventarul și bilanțul, populația teritoriului monahal srediștean, desființarea mănăstirii, biserica de mir, clopotele timpului, pelerinajul tuturor românilor din Serbia și noua mănăstire sredișteană, notează ris.org.rs.