Secretarul de Stat în cadrul Departamentului pentru Problemele Românilor de Pretutindeni Sebastian Hotca a participat duminică la ceremonia de inaugurare a Cimitirului de Onoare dedicat militarilor români căzuţi la Stalingrad. Cimitirul de Onoare Românesc, prima necropolă de război construită pentru militarii români căzuţi în luptele de la Stalingrad, a fost inaugurată în localitatea Rossoşka, din regiunea Volgograd (fostă Stalingrad), cu prilejul Zilei Armatei României.
În cimitirul de la Rossoşka au fost înhumate rămăşiţele pământeşti ale tuturor militarilor români căzuţi la datorie în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial într-una dintre cele mai grele bătălii ale secolului trecut.
Ceremonia oficială a inclus dezvelirea plăcii comemorative centrale de către reprezentanţii delegaţiei române şi autorităţilor locale ruse, un serviciu religios oficiat de către un sobor de preoţi condus de Înalt Prea Sfinţia Sa Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, reînhumarea osemintele militarilor români înmormântaţi în localităţile Plodovitoe, Gromki şi Izbuşenski şi acoperirea lor simbolică cu pământ adus din locurile istorice reprezentative ale României, precum şi depunerea unor coroane de flori din partea delegaţiilor MAE, MApN şi a reprezentanţilor altor structuri guvernamentale şi neguvernamentale din România şi Federaţia Rusă.
La manifestări au luat parte oficiali ai Ministerului Apărării Naţionale, președintele Comisiei pentru problemele românilor de Pretutindeni din Camera Deputaților – Mircea Lubanovici, reprezentanţi ai societăţii civile din România şi Federaţia Rusă şi o numeroasă asistenţă aparţinând comunităţii locale.
Perpetuarea memoriei eroilor căzuţi pentru ţară, amenajarea şi protejarea locurilor de înhumare şi a monumentelor dedicate acestora reprezintă o datorie sacră a statului român, ce derivă din tributul de sânge plătit de armata română pe câmpul de luptă.
Marcarea locurilor de înhumare a eroilor români în Federaţia Rusă s-a concretizat, până în prezent, prin ridicarea, în diferite regiuni, a 15 monumente în memoria militarilor români morţi în prizonierat.
Configuraţia primului cimitir românesc de onoare din Federaţia Rusă are la bază modelul crucii latine – simbol primordial al creştinismului, al biruinţei şi al mântuirii. Forma crucii latine se regăseşte atât în modul în care sunt configurate aleile, cât şi în tipul monumentului comemorativ comun, amplasat în centrul platoului de ceremonii. Crucea comemorativă are o înălţime de patru metri şi este realizată din granit de culoare deschisă, iar la baza acesteia este fixată o placă din granit negru pe care este gravată inscripţia: „In memoriam militarilor români căzuţi în luptă la Stalingrad“.
Platoul de ceremonii este pavat cu dale din beton, are două bănci de reculegere şi două catarge cu înălţimea de opt metri.
În partea superioară a aleii centrale şi de-alungul aleii transversale sunt montate 22 de plăci de granit negru pe care sunt inscripţionate numele localităţilor din regiunea Volgograd şi zona Kalmîkia în care au existat cimitire de campanie româneşti de unde s-au exhumat sau urmează să fie exhumate osemintele eroilor români care vor fi centralizate la Rossoşka.
Gruparea localităţilor şi inscripţionarea numelor acestora pe cele 22 de plăci s-a realizat ţinându-se cont de criteriul poziţionării geografice faţă de Stalingrad (Volgogradul de astăzi).
Construcţia cimitirului s-a realizat, în anul 2015, de către Asociaţia internaţională pentru activitatea militar-comemorativă „Voennîe Memorialî”, cu implicarea Ambasadei României la Moscova.
În urma vizitei ministrului român al afacerilor externe la Moscova, la 9 iulie 2013, autorităţile Federaţiei Ruse au exprimat deschidere pentru realizarea primului cimitir centralizator românesc situat în Complexul Comemorativ Rossoşka, aflat la cca. 35 km de Volgograd. Finanţarea lucrărilor pentru amenajarea cimitirului militarilor români de la Rossoşka s-a realizat de către Guvernul României şi reprezintă un act reparator faţă de memoria militarilor români căzuţi la Stalingrad în timpul celui de-al doilea război mondial şi oferă României posibilitatea de a se alătura grupului unor state precum Germania, Ungaria, Italia, Finlanda şi Japonia, care au amenajat/reconstruit în Federaţia Rusă cimitire de război.
Realizarea Cimitirului de la Rossoşka este rodul strânsei colaborări dintre MApN şi MAE, prin Secretariatul general – coordonator, Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, Direcţia domenii şi infrastructuri, respectiv Ambasada României la Moscova.
Finanțarea proiectului de amenajare a ”Cimitirul Militarilor Români din Complexul Comemorativ Rossoşka, regiunea Volgograd, fostă Stalingrad/Federaţia Rusă” a fost aprobată prin HG României nr. 421/10 iunie 2015, iar în urma semnării contractului economic între Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor (România) şi Asociaţia internaţională pentru activitatea militar-comemorativă „Voennîe Memorialî” (organismul rus împuternicit cu aplicarea aspectelor tehnice ale Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Federaţiei Ruse privind regimul juridic al mormintelor de război), în iulie 2015 au început lucrările de construcţie.
Cimitirul românesc se întinde pe o suprafaţă de cca. 6.000 mp. În lunile august-octombrie 2015, au fost efectuate primele exhumări (care vor continua în campaniile anuale viitoare) în zona Volgograd şi Republica Kalmîkia din Federaţia Rusă, osemintele militarilor români identificate în fostele cimitire de campanie urmând a fi reînhumate în Cimitirul Românesc de la Rossoşka.
Intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial a fost pecetluită prin Decretul-lege nr. 1798/1941, care mobiliza armata română de uscat, aer şi marină, începând cu zorii zilei de 22 iunie 1941. În Campania din Est, derulată în intervalul iunie 1941 – martie 1944, armata română a fost încadrată în planul de operaţiuni al Wehrmacht-ului, pe flancul de Sud – Ucraina-Crimeea-Marea Azov-Don-Stalingrad-Caucaz.
În noiembrie 1942, trupele româneşti deţineau poziţiile cele mai vulnerabile de pe linia Donului şi în Stepa Kalmîkă, cu o slabă posibilitate de acoperire, o sumară înzestrare tehnică şi aproape fără rezerve, iar contraofensiva sovietică a condus la grele pierderi în rândul acestora, astfel că, pentru intervalul 15 noiembrie 1942-15 martie 1943, estimările indicau 15.566 morţi, 67.183 răniţi şi 98.692 dispăruţi.
