Apărută în urmă cu șase ani în peisajul cultural românesc din Transilvania, revista maramureșeană Slova creștină (www.slova-crestina.ro), inițiată și întreținută de preotul poet Radu Botiș, fiu al Maramureșului voievodal și neobosit slujitor al Bisericii lui Hristos, avea să se remarce și să apară adesea în prim-planul publicistic datorită calității materialelor pe care le propunea cititorilor săi.
Datorită colaboratorilor, aleși dintre personalitățile de elită ale zonei, dar și din oamenii mari din țară și din străinătate, a prodigiozității materialelor, manifestată atât în ponderea lor cantitativă, cât și în coeficientul calitativ, a cercetărilor de istorie locală și națională făcute cu maximă sriozitate, dar și datorită varietății tematice ce poate fi întâlnită între materiale, revista se distinge și se recomandă de la sine drept o publicație serioasă și prestigioasă.
Astfel, cele 11 secțiuni, respectiv Chipuri de sfinți, Diaspora, diverse, istorie, iubitori de slovă, literatura, pictura, poezii, proză, religie, românii de pretutindeni și slova copiilor, constituie elementele componente ale unui peisaj editorial dinamic și ajută la evitarea marasmului intelectual și la atragerea unui public larg de lectori, din diferite secțiuni ale științei, dar și la antologizarea unor opinii de actualitate din diferite colțuri ale țării și ale lumii, diaspora fiind și în ,,paginile” Slovei, ca și în Glas comun (revistă îngrijită de același părinte poet și cercetător), prezentă și activă prin vocea reprezentanților ei.
Acum, la ceas aniversar, ca un mic, tânăr și insignifiant colaborator ce m-am învrednicit uneori să mă număr între membrii onorantului colectiv publicistic al Slovei creștine, în care mi-am expus ideile și mi-am împărtășit opiniile, nu pot decât să mă alătur celor care doresc revistei să aibă parte de ani mulți, de autori prolifici cu pană inspirată, de materiale cu răsunet în peisajul cultural național și internațional, iar neobositului părinte stavrofor Radu Botiș, să-i doresc pană inspirată în slujba Bisericii, a artei poetice și a culturii române, și să-i mulțumesc pentru bucuria de a mă învrednici să mă număr și eu printre colaborării acestei voci culturale a Maramureșului, pe care aș dori-o cel puțin la fel de auzită ca și până acum! Vivat, crescat, floreat! – Iuliu-Marius Morariu
