Numărul românilor care nu au un loc de muncă și care au renunțat să-și mai caute unul (denumiți ”descurajați”) în statisticile oficiale s-a triplat în prima parte a acestui an, potrivit datelor furnizate de INS. Ei formează, împreună cu cei care nu au lucrat niciodată, așa numitul șomaj ascuns, paralel cu cel transmis în comunicatele oficiale.
De la circa 30.000 de persoane descurajate în a intra pe piața muncii în primul trimestru din 2020, acum sunt peste 144.000. ”Acesta este un simptom al unei situații economice destul de dificile. Se manifestă nu doar la noi, ci peste tot în lume, chiar și în Statele Unite. De regulă, se manifestă după o criză economică, atunci când anumite oportunități de ocupare de joburilor dispar”, spune Cătălin Ghinăraru, cercetător specializat pe piața muncii. ”La noi, multe firme și-au încetat activitatea, chiar din domenii în care lucrau cu angajați numeroși. Sau, chiar dacă nu și-au încetat-o complet, își revin cu o viteză foarte redusă”, mai crede Ghinăraru.
Cele trei motive pentru care lucrătorii renunță la căutarea unui loc de muncă: 1. Majoritatea nu lucrează de multă vreme și nu cred că mai există locuri de muncă pentru abilitățile sau aptitudinile lor. 2. Nu cred că au școala sau pregătirea necesară pentru a obține un loc de muncă bun așa că nici măcar nu mai caută să se angajeze. 3. S-au confruntat în trecut cu diverse discriminări (cele mai multe legate de vârstă sau experiență), potențialul angajator spunându-le fie că sunt prea tineri fie că sunt prea bătrâni.
Cei mai afectați sunt românii cu vârsta de 35 – 49 de ani, aceștia acoperind aproape o treime din totalul ”descurajaților”.
Potrivit datelor INS, România avea la finalul trimestrului I 10,9 milioane persoane inactive, 496.000 de șomeri (după definiția Biroului International al Muncii, aproape 159.000 de descurajați în a-și mai căuta un job și 2.000.000 de români care nu au lucrat niciodată.
Adevăratul număr al șomerilor ar putea fi mai mare decât cel anunțat oficial
Economiștii spun că adevăratul număr al șomerilor este mai mare decât se anunță oficial, dar acest lucru e valabil în toată lumea. Programele de sprijin pe care guvernele le-au anunțat au fost ca un fel de ”anestezie” injectată pe piața muncii și abia după ce acestea vor fi retrase se va putea măsura impactul real. Vorba cuiva: abia după ce se retrag apele se va vedea cine avea chilot de baie și cine nu”.
Problema acestor români descurajați în a-și căuta de lucru se poate rezolva prin intermediul politicilor publice, crede Cătălin Ghinăraru. Deși, tot el admite că ”de regulă, politicile de ocupare se adresează numai persoanelor care sunt fără loc de muncă sau care sunt în căutarea unui loc de muncă. Statul trebuie să se adreseze și persoanele care sunt descurajate, celor care nu mai caută să se angajeze. Mai întâi trebuie să te adresezi în mod specific acelui grup de persoane, să vezi cum poți ajunge la ei, să vezo cum să-i identifici și să le oferi programe de reinserție pe piața muncii. Să-i îmveți cum să își caute un loc de muncă, să vadă ce oportunități noi pe piața muncii au apărut. Statul ar trebui să-i întrebe: dacă dumneata ai cutare ocupație nu ai mai putea exercita o altă ocupație? Ce aș putea face eu ca Stat să te ajut? Vrei un curs de re-calificare? Mai ales că acum se practică calificările acestea modulare sau de micro-calificări…”, spune Ghinăraru.
Pandemia a adus cu ea o serie de consecințe printre care și șomajul, astfel că din ce în ce mai multe persoane se găsesc fără loc de muncă, iar abilitațile lor, altădată relevante, nu mai sunt căutate, crede și Bogdan Stoian, psiholog și fondator al clinicii Senex.
Criza este factorul care ne face să ne oprim din ceea ce facem de obicei și ne obligă să vedem o altă perspectivă
Oamenii își schimbă perspectiva în criză. Criza este factorul determinant care ne face să ne oprim din ceea ce facem de obicei și ne obligă să vedem o altă perspectivă. Ce a fost diferit după aceasta criză sau, de fapt, este comun în toate crizele? ”Când apare o situație nemaiîntâlnită, descrisă de Nassim Taleb ca efectul de lebădă neagră, ne dăm seama că problema cu experții este că nu știu că nu știu. Pierderea controlului, ca urmare a crizei, este posibil să ne demotiveze.
Când trăim într-o societate așezată, ne bazăm pe aceea societate, și, în cazul unei situații neprevăzute, de proporții, pierdem iluzia controlului și avem nevoie de timp pentru a ne adapta. Din moment ceea ce făceam până atunci nu mai este valabil, e normal să îți iei un timp să te gândești la tine.
Comportamentul activ de a căuta serviciu este cel mai bun predictor în obținerea unuia, mai ales, în momente dificile cum ar fi o economie fragilă. Oamenii caută activ în momentul în care percepția proprie asupra abilităților și calităților lor este bună și prin urmare cerute pentru un job.
Unii nu își doresc un job și când găsesc unul se gândesc că poate salariul este prea mic. Și că, dacă ar accepta locul de muncă disponibil, acel job nu ar reflecta nivelul lor intelectual sau social. Mulți dintre ei au reușit să se păcălească astfel pe ei înșiși și să facă dependența lor de alții acceptabilă sau chiar să o transforme într-o reușită. Rețelele sociale sunt pline de persoane care se mândresc cu asta…”, spune Stoian. E drept, crede psihologul, să fii șomer în ziua de azi nu mai este privit cu aceeași repulsie ca în trecut. ”A devenit o chestie acceptabilă, conform percepțiilor din ziua de astăzi”, mai spune el.
Mulți nu înțeleg ce efort au depus cei care au reușit, admiră doar rezultatele din urma muncii lor, dar nu văd și parcursul pe care l-au avut până au obținut ceea ce și au propus. Acesta include multă muncă dificilă, încercare și eroare, practică și dezamăgiri – parte a oricărui proces care duce nu întotdeauna la reușită, mai crede psihologul. – sursa: Hotnews.ro