Un minidocumentar despre colaborarea științifică româno-belgiană și despre misiunea savantului român Emil Racoviță aflat la bordul navei Belgica, precum și despre nașterea unei științe noi – biospeologia, va putea fi urmărit vineri, 31 iulie 2020, pe rețelele de socializare ale reprezentanței. Înregistrarea include un rezumat al expediției Belgica si este prezentată de speologul și naturalistul Cristian Lascu, fost redactor șef al publicației National Geographic România, fiind bogat ilustrată cu fotografii din Antarctica făcute chiar de către narator, în decursul unei expediții de documentare pe urmele navei Belgica. Proiectul este înițiat de către ICR Bruxelles la 100 de ani de la înființarea Institutului de Speologie „Emil Racoviță” de la Cluj și a 121 de ani de la succesul expediției Belgica.
Pierderea unor membri ai echipajului, prizonieratul în gheața Sudului extrem, izolarea și incertitudinea, dar și prieteniile strânse, descoperirile și fiorul pionieratului, toate acestea au marcat această legendară expediție.După doi ani de peregrinări și explorări, Belgica a revenit triumfal în Europa. Savantul român a fost copleșit de onoruri și a devenit director-adjunct al Laboratorului Oceanografic Arago. De asemenea, devine codirector al periodicului „Archives de Zoologie expérimentale et générale”, cea mai prestigioasă revistă de specialitate din Europa, pe care tot el o înființase în 1872. Treptat, Emil Racoviță avea să renunțe la studiul oceanografiei și să se dedice noii științe – biospeologia – pe care a fondat-o oficial în anul 1907. Întors la Cluj, pune bazele primului Institut de Speologie din lume, iar rezultatele sunt excepționale: 1.200 de peșteri explorate în Europa și Africa, o colecție incluzând 50.000 de animale de peșteră, 66 de tratate publicate despre fauna subterană, consemnate în 6.000 de pagini.
«Când am fost pe nava Plancius în Antarctica, pe urmele navei Belgica, acum câțiva ani, mai mulți fani ai legendarei expediții m-au întrebat: „De ce Racoviță nu a rămas în istorie ca un mare pionier al cercetării antarctice, cum ar fi Amundsen, Arctowski sau Cook, care au publicat multe cărți și au continuat să facă expediții dincolo de cercurile polare Nord și Sud?”. Le-am spus că Racoviță, după ce a cercetat, publicat și valorificat lucrări despre mediul de viață extrem din Antarctica, s-a dedicat unui alt mediu de viață special, cel marin. Explorator consistent și curajos, și-a pus echipamentul de scufundări, fiind inițiat în domeniu de către marele scafandru Louis Butin, cel care a făcut primele fotografii subacvatice din lume. În acest fel, Racoviță a avut ocazia să vadă in situ viața marină, nu în condiții artificiale, de laborator. Apoi, în dorința sa de a dovedi, prin metode unice, validitatea teoriei evoluționiste, a intuit că făpturile din peșteri pot oferi exemple de organisme care se schimbă sub acțiunea factorilor de mediu. În lipsă de lumină, de exemplu, își pierd ochii și pigmentarea. Astfel, Racoviță a ajuns la concluzia că merită studiate creaturile adâncurilor. Așadar, îl vom găsi pe Racoviță în enciclopediile lumii, poate nu neapărat ca pionier al cercetării antarctice, dar cu siguranță drept cel care a creat această nouă disciplină, biospeologia, știința creaturilor vii din peșteri», a declarat Cristian Lascu.
Expediția Belgica (1897–1899) a fost organizată și finanțată de guvernul belgian, cu sprijinul mai multor instituții din Belgia. Românul Emil Racoviță, care avea doar 30 de ani la acel moment, a primit una dintre cele mai importante misiuni în cadrul acestei expediții, cea de biolog. Tot atunci, tânărul savant își îndeplinea serviciul militar în țară. Prin demersuri ale Ducesei de Flandra și ale regelui Belgiei, adresate regelui Carol I, Racoviță și-a putut întrerupe serviciul militar și a putut participa la expediția care l-a consacrat ca biolog de faimă europeană. El a fost ulterior decorat de regele Belgiei și a devenit membru al Societății Regale de Geografie a Belgiei.
