Fundația Friedrich Ebert România a lansat studiul Pauperitatea fiscală a României. Ce o explică și ce se (mai) poate face?, autori Cornel Ban și Alexandra Rusu.
Studiul pleacă de la prezumția că o societate dezvoltată costă bani publici, iar în România aproape tot ce contează este subfinanțat. Subfinanțarea cronică a educației, sănătății, infrastructurii nu e cauzată doar de o ierarhizare eronată a priorităților, cât mai ales de marja bugetară îngustă a statului român, a cărui capacitate de colectare este foarte slabă. Combinația de stat slab și relaxări fiscale făcute pe fondul scăderii încasărilor statului a condamnat România la bugete tensionate, bunuri comune prost finanțate și chiar la riscuri de refinanțare a datoriei publice pe fondul crizelor financiare internaționale care vor veni. Studiul își propune să stabilească cauzele resurselor bugetare limitate ale României prin raport cu alte țări din regiune și să propună reforme administrative și legislative care să conducă la remedierea acestei situații.
Principalele concluzii și recomandări ale studiului:
Principalele cauze ale precarității fiscale, precum și reformele propuse în studiu sunt legate atât de capacitatea redusă a ANAF de a-și îndeplini mandatul precum și de sub-impozitarea capitalului și gospodăriilor bogate prin măsuri legislative care au redus treptele de impozitare și au tolerat administrativ evitarea plății impozitelor la aceste categorii de plătitor.
Dacă România ar fi pregătită să colecteze la nivelul mediu al regiunii, am avea suficiente resurse să aducem finanțarea serviciilor publice critice la niveluri care azi ne-ar părea de domeniul gândirii deziderative. România este singura țară din regiune al cărei nivel agregat de colectare a veniturilor fiscale a scăzut pe parcursul primilor zece ani de calitate de stat membru al UE. România anilor 2017-2019, conform majorității indicatorilor cu privire la capacitatea fiscală, a înregistrat cea mai lentă evoluție din punct de vedere fiscal din Europa.
Statul român se bazează în mod covârșitor pe impozitarea consumului și a muncii, favorizând astfel plătitorii de impozite pe capital și proprietate. Acest lucru reiese atât din legi, cât și din modul în care se alege ținta efortului de a colecta. În perioada 2004 – 2016, impozitele pe capital și proprietate au reprezentat între 10 și 12,5% din PIB, în timp ce impozitele pe venitul corporațiilor, în aceeași perioadă, au reprezentat între 2 și 3,2% din PIB. România colectează o parte semnificativă din venituri din impozite pe consum (26% din totalul veniturilor fiscale) și din contribuții de asigurări sociale (31% din totalul veniturilor fiscale). În ceea ce privește impozitul pe venitul persoanelor fizice și proprietate, randamentul colectării veniturilor în România este de aproximativ jumătate din cel înregistrat în țările avansate din Europa. De asemenea, România colectează mai puțin decât vecinii din UE din impozite directe pe veniturile persoanelor fizice și pe profitul societăților comerciale.
Țintele reformelor fiscale necesare sugerate în studiu sunt capitalul și gospodăriile bogate. România poate impozita mai mult de la o economie dinamică centrată pe o bază industrială bine cuplată la lanțurile de aprovizionare mondiale care, la rândul lor, sunt grupate în jurul companiilor care dețin sediul principal în Europa de Vest.
Capitalul e mai puțin apăsat de fisc în tot Estul, dar în România și zona baltică situația este relativ extremă. În termeni comparativi, România se regăsește printre acele state UE din cadrul grupului baltic-balcanic unde impozitele pe venit/profit și pe avere sunt la jumătatea nivelului aplicat în statele membre UE care dispun de sisteme de redistribuire extensive.
Așa cum a arătat și BNR, sursa marilor averi din România nu vine din venituri personale, în sens contabil, ci din proprietăți imobiliare, instrumente financiare (mai ales cele din fondurile mutuale, trusturi și alți intermediari) și în mai mică măsură din dividende, conturi cash sau trusturi. Societatea româneasca va trebui să decidă dacă va suporta recurente tăieri de la spitale, școli, cercetare sau infrastructură sau dacă va cere factorului politic să ia în serios taxarea adecvată a acestor surse de avere în cazul persoanelor situate peste un anumit prag. În practică aceasta înseamnă o taxă progresivă pe marile averi.
Aceste măsuri nu sunt doar o formă de sporire a resurselor fiscale ale societății. Ele au și efecte pozitive asupra mecanismelor economice. O taxă progresivă bine concepută pe avere nu afectează micul și mediul antreprenor, ci investitorii care sunt deja stabiliți în piață și care tind să își folosească resursele pentru a-și proteja poziția de competiție.
Reforma ANAF este crucială. Acestea presupun, printre altele, o refondare a Școlii de Fiscalitate, Finanțe Publice și Vamă printr-un program de twinning cu instituții omoloage din țări care strâng la buget peste 40 la sută din PIB. În curricula actuală nu există nici un curs legat de prețuri de transfer, nu sunt testate abilitățile de a opera în tehnologia informației și nivelul general este atât de scăzut încât în școală se predă engleza la nivel de începători.
De asemenea, recomandarea studiului este să se acorde o atenție specială înființării unui departament de cercetare la ANAF care să utilizeze modele care s-au implementat cu mare succes și în condiții de transparență, precum modelul suedez. Direcția de Cercetare a ANAF ar trebui să acționeze ca un registru central al celor mai avansate cunoștințe și informații din domeniul economiei fiscale, politicii și sociologiei fiscale. Salarizarea să fie competitivă și angajații să aibă cel puțin masterat în economie.
Performanța ANAF în domeniul IT și al digitalizării este fragilă. În urma reformelor de adâncime adoptate de Bulgaria cu asistența Băncii Mondiale în 2003-2008, creșterea capacității operaționale a agenției de administrate fiscală a acestei țări s-a datorat în principal unei revoluții IT în sistem. Având în vedere creșterea explozivă a sectorului IT din România, ANAF ar trebui să-și construiască o bază la fel de robustă în domeniul IT propriu și al expertizei juridice internaționale
Alte măsuri sugerate de studiu sunt luarea de măsuri cu privire la datoriile firmelor, creșterea capacității de conformare voluntară, colectarea prin terți și îmbunătățirea transparenței datelor.
Studiul în limba română este disponibil aici http://library.fes.de/pdf-files/bueros/bukarest/15915.pdf , iar în limba engleza aici http://library.fes.de/pdf-files/bueros/bukarest/15914.pdf.