Revista „Lettre Internationale”, ediție în limba română, nr. 97, editată de ICR București, a publicat studiul istoricului cernăuțean Ilie Luceac intitulat „Personalitatea lui Eudoxiu Hurmuzaki în context european”.
Potrivit studiului, „despre Eudoxiu Hurmuzaki nu se mai poate vorbi în prezent doar în context bucovinean. Această afirmaţie este valabilă, după părerea noastră, nu de azi sau de ieri, ci de mai bine de un secol şi ceva în urmă, când apăreau de sub tipar primele tomuri ale Colecţiei de documente cu privire la istoria românilor, care avea să se intituleze ulterior Colecţia Hurmuzaki de documente externe. Cu toate că documentele culese de Eudoxiu din diverse arhive europene şi din cele care se află în ţară au constituit aproximativ 12 volume din totalul de 45 de tomuri adăugate ulterior de Academia Română – documente stabilite şi îngrijite de istoricii români de mai târziu,– colecţia care a pus bazele istoriografiei moderne a istoriei românilor poartă pe bună dreptate numele ctitorului, cel al lui Eudoxiu Hurmuzaki. Aceasta este, de fapt, cartea de vizită cu care Eudoxiu Hurmuzaki a intrat în conştiinţa românilor, subliniem, a tuturor românilor, nu numai a celor din Bucovina, unde s-a născut istoricul şi unde îşi doarme somnul de veci, în pământul fostei moşii Cernauca (astăzi regiunea Cernăuţi, Ucraina), alături de alţi membri ai familiei, inclusiv bătrânul boier Doxaki Hurmuzaki, părintele primei generaţii a fraţilor Hurmuzaki.
Până nu demult numele Hurmuzaki era aproape necunoscut în ţară. Mai ales, în timpul regimului totalitar acest nume a devenit un tabu. Despre familia Hurmuzaki nu s-a vorbit şi nu s-a scris mai nimic în ultimii şaptezeci de ani nici în România, nici în nordul Bucovinei, nici în Basarabia sau în alte părţi. Abia în ultimul timp, în enciclopedii cât şi în diverse tratate de istorie apar informaţii despre membrii acestei familii din Bucovina istorică.”
Mai multe despre STUDIU pe bucpress.eu
