Considerată ”mica Vienă” a Imperiului Austro-Ungar, Timişoara este un oraş românesc cu teatre în diverse limbi şi numeroase comunităţi etnice, care mizează pe această diversitate culturală pentru a ajunge să fie Capitală Europeană a Culturii în 2021, scrie publicația spaniolă Vanguardia.
Inovaţia şi creativitatea sunt emblema unei urbe marcate de toleranţa arătată faţă de numeroasele comunităţi etnice – maghiară, sârbă, germană şi evreiască, între altele – şi de încrucişarea dintre credinţa ortodoxă şi cea catolică.
O pledoarie în favoarea orașului românesc este făcută de profesorul Efe Victor Neumann, de la Universitatea de Vest: „Această simbioză culturală ne-a învăţat să trăim fără conflicte, să fim competitivi, să modernizăm societatea şi mai ales să europeizăm o zonă ce a fost dominată de turci timp de aproape 200 de ani”.
Situată într-un punct strategic, la 280 km de Budapesta şi 150 km de Belgrad, mica Vienă, numită astfel pentru frumuseţea sa arhitectonică cu influenţe baroce şi pentru intensa sa viaţă culturală, s-a evidenţiat prin spiritul său competitiv de-a lungul ultimelor trei secole şi a fost primul oraş iluminat electric din Europa.
Amestecul culturilor a impulsionat crearea unui model de convieţuire care a făcut ca Timişoara să devină un vârf de lance al dezvoltării ştiinţifice şi culturale, încă din vremea dominaţiei habsburgice. „Multilingvismul a însemnat un stimul pentru dezvoltarea intelectuală, care a permis o mai bună comunicare cu alte culturi, din interiorul şi din afara regiunii”, spune istoricul.
Astfel, în Timişoara s-a construit în 1815 prima bibliotecă publică din imperiu; a găzduit primul concert al lui
Johann Strauss fiul în afara Vienei, în 1847, ce a avut loc în prima fabrică de bere din România; şi a produs primul utilaj de sudat şine de tren şi de tramvai, în 1938.
„Nici foarte conservatoare, nici foarte liberală, nici excesiv de mare sau de mică, s-a reuşit ca Timisoara să fie un loc ideal pentru a experimenta”, afirmă pentru Efe José Miguel Viñals, un spaniol qcare locuieşte din 2007 în oraş, unde este director al întreprinderii Via Rumania (Calea românească).
Locuitorii sunt mândri mai ales pentru că oraşul lor are trei teatre naţionale, în română, maghiară, germană, şi pentru că a fost prima localitate care s-a ridicat contra regimului lui Nicolae Ceausescu, ultimul dictator comunist.
„S-a conservat o notă multiculturală, cu tendinţe de dezvoltare a economíei şi inovaţiilor ştiinţífice, un loc unde competitivitatea a contat întotdeauna mult şi a lăsat deoparte izolarea unei comunităţi”, continuă istoricul Neumann. Splendoarea sa culturală a fost impulsionată de o particularitate: absenţa unei clase aristocratice puternice: „Nu a existat o nobleţe de sânge ca în Evul Mediu, ci una care s-a format prin cumpărarea titlului”, spune Neumann.
Multiculturalitatea se exprimă în edificii şi în cultura care se respiră în oraşul de pe Bega, primul canal navigabil din ţară. „Se vede că a aparţinut Imperiului Austro-Ungar din felul în care sunt tăiate străzile sau sunt aşezate satele, totul a fost realizat eficient”, spune pentru Efe Lucian Varsandan, directorul Teatrului German.
Varsandan este mândru că a adus pe scenă, pentru prima dată în România, o operă a laureatei Nobel pentru Literatură Herta Miller, dramaturg de origine germană care s-a născut în Nitchidorf, la 35 km de Timişoara.
În general, oraşul se făleşte că a fost pionier în peste 200 de realizări culturale, tehnice sau sociale. În 1962 aici a apărut primul grup rock din ţară, Phoenix, iar în 1996 s-a născut prmul copil conceput in vitro.
Oraşul, în care mulţi locuitori sunt bilingvi româno- maghiari sau româno-germani, este prezentat de prof. Newman ca exemplu de toleranţă pentru restul României, inclusiv pentru întreaga UE, fiind un sediu ideal pentru a deveni Capitală Culturală a Europei.