Primul turneu al formației transfrontaliere „Bucovineanca” s-a realizat cu success prin proiectul „Bucovina unită prin limba și tradițiile ei”, aflat la ediția a II-a.
Pe 30 august promotorii proiectului s-au oprit la Oprișeni, raionul Hliboca, cu spectacolul folkloric „La șezătoare”. Această activitate s-a derulat la Muzeul satului din Oprișeni la care au participat mai multe generații, fiii și fiicele satului Oprișeni.
Spectacolul a încercat emoțional prin imaginea unei săli pline de copii, din localități diferite, de vârste diferite, îmbrăcați în costume populare de culori și modele variate, dar a căror inima bate pe același ritm muzical bucovinean.
Muzeul satului, a fost locul ideal pentru prezentarea măiestriei artistice a tinerilor bucovineni care s-au implicat direct în această activitate cu sprijinul generațiilor care, cândva, au cântat, dansat și au efectuat diferite activități la șezătoare, cum ar fi torsul lânii, țesutul, împletitul, cusutul cămășilor, prin îndeletniciri de mii de ani care se foloseau pe aceste meleaguri. Aceste mesteșuguri au fost transmise din generație în generație și erau practicate de către femei cu precădere în perioada lunilor de iarnă. Rezultatul acestei munci au fost pânzele cu diferite întrebuințări, ciorapi impletiți și covoare din lână.
În timp, costumul popular tradițional a devenit expresie a artei populare românești. Costumele populare sunt realizate din materie primă din gospodării precum lâna, cânepa sau inul și sunt țesute și brodate cu pricepere și migală de către femei, notează publicaţia Zorile Bucovinei.
Spectacolul folcloric deschis prin cântecul și dansul popular bucovinean prezentat de bobocei satului Oprișeni a continuat cu Felicia Oblezniuc, Florina Munteanu, din Suceava, Rodica Velicico, Oprișeni, cu suite de dansuri populare prezentate de către tinerii din Dinăuți în frunte cu instructorul formației Serhei Reabco, cu toții membri ai formației transfrontaliere „Bucovineanca”.
Profesorul Pintilie Bilețchi s-a declarat bucuros că a fost invitat la această șezătoare şi a mai precizat faptul că „trebuie să știm că șezătoarea nu era o distracție, șezătoarea era un loc de educație a dragostei față de muncă. La șezătoare se cânta, se dansa, se spuneau povești, fetele, femeile se străduiau să aibă fusul plin, pentru că dacă nu era plin fusul fata era certată, pedepsită și risca să nu mai fie lăsată la șezătoare. Șezătorile au fost și un mijloc de informare, de întâlnire. În casa unde se făceau șezătorile, de obicei se adunau oamenii din sat și se discutau diferite probleme, se aduceau la cunoștință diferite informații, la șezătoare se puteau vedea fetele care erau în pragul măritișului, acestea erau analizate de către viitoarele mame soacre, cum se comportă față de cei din jur, dacă era guralivă sau tăcută fata, dacă îi plăcea să muncească sau să vorbească mult, toate acestea erau o propagandă culturală”.
S-a continuat cu cântece și dansuri populare românești, au fost prezentate costumele populare locale și din zona de munte.
“Este bine că am început să continuăm cu aceste tradiții, să nu le neglijăm. Cântecul și dansul popular ne-au adus aminte că șezătorile nu pot fi fara muzică. S-a cântat s-a dansat și s-a continuat cu ornamentele vestimentare care au fost transmise din generație în generație iar în prezent modelele arhaice sunt valorificate tot mai mult devenind expresia autenticității folclorului bucovinean”, consideră Gheorghe Hreniuc, secretar general al Asociției Forumul Bucovinenilor de Pretutindeni.