Declarațiile pe care președintele României, Traian Băsescu, le-a făcut recent la Izvorul Mureșului, în special privind situația etnicilor români din jurul granițelor, au provocat reacții din cele mai diverse în presa ucraineană, maghiară, rusă sau sârbă, scrie Tocpress.info. După ce șeful statului a cerut etnicilor români de peste granițe ca, dacă mai vor să primească sprijinul Bucureștiului, să se declare români la recensământ, unii jurnaliști au atras atenția că România acuză Ucraina că împarte comunitatea românească în moldoveni și români.
Sursa citată publică opinia jurnalistului nord-bucovinean Nicolae Șapcă, vicepreședinte al Societății pentru Cultura Românească “Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți pe marginea acestui subiect:
“În primul rând, nu cred că situația românilor din Ucraina poate fi comparată cu cea a conaționalilor noștri din Serbia sau Bulgaria. În Ucraina, în toate cele trei regiuni compact populate de români, Cernăuți, Transcarpatia și Odesa, activează școli cu predarea materiilor în limba română, există ziare românești și audiovizual în limba română. Din câte cunosc, aceste lucruri le lipsesc românilor din țările amintite sau le au într-o măsură extrem de insuficientă.
Cât despre solidaritatea românilor din afara granițelor României, consider că ea ar trebui să se axeze în primul rând pe recunoașterea limbii române ca limbă unică a vorbitorilor acesteia. Să nu facem greșeli științifice, cum se intenționează uneori de a o diferenția prin existența limbii moldovenești. Există știința despre limbi, trebuie să știm care este diferența dintre limbă, grai, dialect etc. Mai pe scurt, aș aminti geniala expresie a lui Nichita Stănescu: Patria mea este limba română, care cuprinde întregul univers al românilor. Cred că acesta ar fi principalul criteriu al solidarității românilor din afara granițelor.
Referitor la asimilarea românilor – nu cunosc niciun caz în care să fi venit la vreo școală vreun reprezentant al statului (ucrainean) sau să fi trimis vreo circulară prin care să interzică predarea materiilor în limba română. Altceva este aceea că Ministerul ucrainean al învățământului în fiecare an recomandă, subliniez – recomandă școlilor minoritare predarea în limba de stat, adică ucraineană, a istoriei Ucrainei, geografiei Ucrainei și a orelor de educație patriotică. Dar aceasta se face prin decizia consiliului pedagogic al școlii. Din punctul meu de vedere, în școlile unde acest organism este sănătos și până acum se predau toate orele în română. Unde nu – o mai fac și în ucraineană.
Păstrarea și dezvoltarea limbii române la Cernăuți depinde în primul rând de români. Cu părere de rău, unii părinți cer deschiderea claselor ucrainene în școlile românești. Normal că statul îi susține, doar e limba statului. Niciodată nu se va ucrainiza vreo școală dacă vor fi împotriva acestui fapt părinții și colectivul pedagogic. Însă nimeni nu va putea opri acest proces dacă se vor găsi câteva persoane și vor cere acest lucru pentru odraslele lor.
Nu putem vorbi astăzi de o asimilare planificată având în vedere și adoptarea de către actuala putere a Legii cu privire la principiile politicii lingvistice. În regiunea Cernăuți, de pildă, tot mai multe primării declară limba română drept limbă oficială (regională) alături de cea ucraineană. Cine le interzice astăzi primarilor să țină sesiunile plenare în limba română? Cine interzice instalarea inscripțiilor, denumirilor de străzi etc în limba română? În multe comune, acest lucru (oficializarea limbii române) se face cu succes.
Legislația Ucrainei este favorabilă în vederea păstrării identității naționale a minoritarilor. Important este ca ei să-și dorescă să facă aceste lucruri.
Cu toate acestea, românii au și zeci de probleme care ar trebui soluționate. Însă ele trebuie să fie dezbătute la un nivel mai înalt”.