Una Vasiljevic are 25 de ani și, din 2014, le arată copiilor români din Valea Timocului cum se scriu cuvintele româneşti pe care ei le știu numai „după ureche„.
Profesoara de limba română a participat la reuniunea organizată de Asociația Generală a Învățătorilor din România, care și-a format recent o filială în Serbia, unde, pentru prima oară, cadrele didactice care predau în românește au strâns rândurile.
În 2013, autoritățile sârbe au fost de acord să introducă un curs pilot opțional de limbă română în școlile din regiuni unde locuiesc și etnici români. După un an, cursul a rămas în curriculă. Sunt, însă, prea puțini profesori, dar tot mai mulți elevii care abandonează studiul limbii române.
Acesta e în al doilea an de profesorat. A terminat Facultatea de Litere la Belgrad și a făcut un masterat la Craiova. Născută într-o familie româno-sârbă, a ales să facă, din limba vorbită de bunicii ei, o profesie.
De obicei, doritorii sunt de etnie română, dar și sârbii mai profită de orele opționale, pentru că au șansa să viziteze România în cadrul unor schimburi culturale. Pentru ca o grupă să fie validă, trebuie să existe minimum 15 elevi înscriși: „La sat, orele erau de dimineață, că seara e închisă școala. Aveam o clasă I-IV la un loc și o alta de gimnaziu, V-VIII, în satele Podgorac și Bogovina din județul Zaječar. Restul săptămânii eram în reședința de județ, în Zaječar, unde aveam o grupă de clasa I-II, alta de III-IV și un gimnaziu. Iar joia eram la liceul economic, liceul general și liceul sanitar”.
„Ce facem noi și politica ar trebui să fie chestiuni diferite, dar, din păcate, nu e așa. Mi s-a întâmplat să fiu în școală și să vină la mine cineva din afară, care nu e cadru didactic, să mă întrebe ce fac acolo și cine mi-a dat voie să predau română. I-am răspuns că proiectul e aprobat de Ministerul Educației de la Belgrad. Dacă are o problemă, să meargă acolo și să i se explice. Noi nu facem nimic în afara legii„, a explicat Una pentru pressone.ro
În Valea Timocului sunt doar două profesoare de limba română. Oficial, românii din această regiune a Serbiei, situată peste Dunăre, în apropierea județului Mehedinți, sunt vorbitori ai limbii „vlahe”. Unii se consideră vlahi și li se pare normal să lupte pentru recunoașterea acestei limbi, alții – chiar dacă se declară tot vlahi – spun că limba vorbită de ei este româna.
„Anul trecut am lucrat în șapte școli – trei licee și patru școli generale. Am avut cam 100 de elevi, dar mulți au abandonat. Părinții influențează aceste decizii. E o tensiune, iar ei decid în funcție de influențele politice, de temerile lor„, explică profesoara.
Pe finalul anului școlar 2014-2015, Consiliul Național Românesc din Novi Sad le-a donat manuale copiilor care învață româna. Însă acestea nu sunt concepute pentru nevoile celor din Valea Timocului, ci pentru elevii din Banatul Sârbesc, regiune aflată mai la nord, unde copiii românilor pot studia toate materiile în limba natală.
În Valea Timocului, vlahii continuă să scrie cu litere chirilice. Un cuvânt românesc scris cu litere latine le e complet necunoscut, chiar dacă, auzindu-l, îi cunosc sensul: „Copiilor de clasa întâi le e foarte greu să învețe românește din cauza alfabetului. Cu ei nu pot nici să scriu, nici să citesc. Le dau filmulețe, desene animate, poezii pe calculator. La liceu e mai ușor. Ei vorbesc graiul vlah, dar au probleme cu scrisul. Pentru că au vorbit vlaha din copilărie, cu părinții și cu bunicii lor, dar n-au văzut niciodată cuvântul scris. Când le zic, spre exemplu, strugure, ei știu că e un fruct, dar nu știu cum se scrie asta.”