În ultimele două săptămâni, odată cu adoptarea Programului Naţional de Redresare şi Rezilienţă, au apărut mai multe discuții privitoare la reformarea sistemul de pensii și, în special, la creșterea vârstei de pensionare ca o condiție pentru accesarea celor 16 miliarde de euro. Acestea au luat spațiul public prin surprindere, scoțând la iveală numeroase probleme conexe ale sistemului.
Pensiile românilor s-au numărat mereu printre subiectele aprinse, exploatate puternic atât de media, cât și de oamenii politici ca o temă recurentă în campaniile electorale. De fapt, subiectul ascunde probleme sociale complexe precum inechitatea socială, demografia în scăderea, decalajul dintre nivelul de trai din România și cel european și altele asemenea. În acest context, aducerea în discuție a reformei atât de necesare a sistemului de pensii în ultimele zile a ridicat numeroase întrebări cu privire atât la categoriile sociale mai vulnerabile, dar și a celor priviliegiate.
Cerându-i-se mai multe informații cu privire la subiect, liderul liberal, Ludovic Orban, s-a arătat evaziv, afirmând că au avut loc discuții despre stagiul de cotizare și despre vârsta de pensionare, dar că nu s-au luat încă decizii. Printre detaliile oferite, acesta a menționat și că „obiectivele principale sunt asigurarea sustenabilității sistemului de pensii, asigurarea unui mecanism de creștere a pensiilor, pe baza unor realități economice”.
Ministrul Muncii, Raluca Turcan, a avut, însă, o poziție mai percutantă, explicând că creșterea vârstei de pensionare va deveni opțională, reglemntând rămânerea în activitate a persoanelor care doresc acest lucru. De asemenea, aceasta a insistat asupra dimensiunilor problemei, atrăgând constant atenția asupra colapsului sistemului de pensii și, în special, a faptului că deficitul acestui fond a ajuns la 7,7 miliarde de lei și că reforma este strict necesară.
În ceea ce privește creșterea stagiului de cotizare, desființarea pensiei anticipate sau creșterea vârstei de pensionare, Ministrul Muncii a respins cu fermitate zvonurile apărute în ultimele zile, când liderul PSD, Marcel Ciolacu s-a grăbit să îl acuze pe premierul Cîțu, într-o postare pe contul său de Facebook, că s-ar fi angajat în fața Bruxelles-ului să nu mai aplice legea care stipula majorarea pensiilor, să desființeze pensia anticipată, să mărească vârsta de pensionare și vechimea în muncă necesară pensionării.
Ciolacu califica acest demers ca fiind „o reformă criminală împotriva românilor”. „Acum înțelege toată lumea de ce insistăm să vină în Parlament să își asume clar în fața românilor ce nenorociri au de gând să facă cu adevărat sub masca PNRR?!”
Documentul înaintat Comisiei Europene arată că măsurile la care s-a angajat Guvernul României vizează introducerea unei noi formule de calcul a pensiilor care să rezolve neregulile din sistem, asigurarea unui sistem de pensii sustenabil care se va concentra pe creșterea mai mare a pensiilor mici, luând ca pondere valoarea totală a PIB-ului, întărirea principiului contributivității, digitalizarea, menținerea stagiului minim de cotizare la 15 ani și a celui complet la 35, menținerea pensionării anticipate și reformarea pensiilor speciale.
Din partea USR, Dan Barna a comentat și el subiectul noii legi a pensiilor, atrăgând atenția asupra transformării demografice din ultimii 10-15 ani: “În România este nevoie de o nouă lege a pensiilor, tocmai pentru că şi aici s-au schimbat elementele demografice care erau valabile acum 10 sau 15 ani. (…). Am spus că, în momentul de faţă, vorbim de o nouă lege a pensiilor şi că acest element, care trebuie cumva calibrat cu speranţa de viaţă, este o realitate la care ne uităm.”
La nivelul anului 2018, speranța medie de viață în Europa ajunsese la 81 de ani, arată o statistică Eurostat. Clasamentul este condus de Spania, Italia și Franța, cu o durată medie a vieții de 82-83 de ani. România, Letonia și Bulgaria se plasează însă pe ultimele locuri, cu aproximativ 75 de ani fiecare. La nivelul anului 2002, media europeană era de 77.6 ani, iar cea românească de 71 de ani.
De asemenea, statistica din 2018 înseamnă pentru țara noastră o creștere de aproximativ 10 ani a speranței de viață din anul 1965 și până în prezent, cu o perioadă de stagnare la nivelul de 69 de ani, cuprinsă între 1973 și 1998. În ceea ce privește vârsta de pensionare, în România aceasta a crescut de la 62 de ani la 65 pentru bărbați și de 57 la 61 (urmând să atingă 63 la nivelul anului 2030) în perioada 1966 – 2020. În plan european, vârsta de pensionare este cuprinsă între 63 de ani (Cehia) și 67 (Danemarca, Grecia, Italia, Norvegia), cu unele diferențe pentru femei. Majoritatea statelor prognozează, însă, o creștere a acestor vârste cu 2-3 ani în următorul deceniu, încercând să se atingă o medie de 66-67 de ani.
În România vârsta medie reală de pensionare e 59 de ani și 2 luni la femei și 60 de ani și 9 luni la bărbați
Cu toate acestea, o statistică recentă a Casei Naționale de Pensii Publice (CNPP) atrage atenția că în România vârsta medie reală de pensionare ar fi de 59 de ani și 2 luni în cazul femeilor și de 60 de ani și 9 luni în cazul bărbaților, însemnând că românii ies de fapt la pensie cu 2, respectiv 5 ani mai devreme decât vârstele standard de pensionare. Statistica citată mai arată că din cei 251.273 care au ieșit la pensie anul trecut, aproape jumătate au făcut asta anticipat, acest lucru fiind posibil în baza diferitelor forme legale de reducere a vârstei de pensionare în vigoare.
O statistică recentă Eurostat descriere o tendință în creștere a vârstinicilor care aleg să rămână în activitate și după implinirea vârstei de pensionare. În prezent, la nivel european, 2% din numărul total de angajați îl reprezintă persoanele cu vârste cuprinse între 65 și 70 de ani.
Acest lucru ar putea fi influențat în viitor în mod direct de tipul de muncă prestată și de posibilitatea de a lucra un număr redus de ore sau de acasă. Totuși, la nivelul anului 2019, principalele domenii în care continuau să activeze persoanele vârstnice sunt agricultura, silvicultura și pescuitul, urmate de serviciile de sănătate, activități comerciale și de domeniul educației și cercetării. În medie, aceștia lucrează 25 de ore pe săptămână (femeile) și 30 (bărbații), combinând activitățile profesionale cu obligațiile familiale. – sursa: truestoryproject.ro