Restricţiile pe piaţa muncii pentru români au fost ridicate în toate ţările UE, de la 1 ianuarie 2014, nouă ţări din spaţiul UE sunt fi obligate să se alinieze directivelor comunitare şi să liberalizeze total piaţa muncii. Momentul a fost precedat însă de dispute aprinse şi temeri ale unor ţări în legătură cu impactul pe care ridicarea restricţiilor îl va avea pentru piaţa muncii din aceste ţări. Temeri nejustificate care nu au ajutat imaginea si traiectoria românilor plecaţi în străinătate.
Autorităţile din România consideră că aceste comunități sunt aprope permanent desconsiderate, iar modul de gândire “îngust” al unora dintre politicienii români se resimte și la nivelul acestor comunități: “Pentru acești oameni ar trebui să facem mult mai mult decât facem în acest moment. Începând de la faptul că sunt investitorul cel mai important în România. Să nu uităm că au fost ani când aceștia aduceau în România sume importante, care nu au făcut altceva decât să echilibreze deficitul de cont curent și să contribuie la dezvoltarea României”, declară senatorul Viorel Badea, vicepreședintele Comisiei românilor de pretutindeni, într-un interviu acordat pentru www.viitorulilfovean.ro/timpromanesc .
Rep: Vă ocupați de problematica românilor din afara granițelor de suficient de mult timp astfel încât să vă formaţi o imagine a acestor comunități.
Cum ați caracteriza, la acest început de an, comunitățile de români din afara granițelor?
Viorel Badea: Sunt resurse pentru România și neamul românesc. Din nefericire, niciunul dintre oamenii politici români nu am știut să exploatăm aceste resurse și ”să-i punem la treabă” pe românii care trăiesc în afara granițelor. Modul în care comunitățile de români din afară au putut să lucreze pentru țara lor a fost în general dictat de resursele care le-au fost alocate pentru proiecte de promovare a României și promovarea identității noastre naționale, lucru care nu prea s-a întâmplat la nivelul la care ar fi trebuit. Mai grav este că aceste comunități sunt apropae permanent desconsiderate, modul de gândire îngust al unora dintre politicienii români se resimte și la nivelul acestor comunități. Sunt politicieni care consideră, din păcate, că nu trebuie să ne intereseze ce fac românii din comunitățile din afara granițelor pentru că ei trăiesc într-o altă realitate, sunt împliniți acolo, au familiile acolo, sunt rupți de România. Eu cred că, dimpotrivă, ar trebui să fim cu atât mai preocupați de românii care trăiesc în afară. Asta datorită faptului că conaționalii noștri care trăiesc în afară au plecat din țară nu pentru că le-a fost bine aici, ci pentru că au căutat o viață mai bună în alte părți ale lumii. Pentru acești oameni ar trebui să facem mult mai mult decât facem în acest moment. Începând de la faptul că sunt investitorul cel mai important în România (să nu uităm că au fost ani când aceștia aduceau în România sume importante, care nu au făcut altceva decât să echilibreze deficitul de cont curent și să contribuie la dezvoltarea României).
Noi, ca oameni politici, avem o responsabilitate imensă pentru protejarea și promovarea identității noastre naționale, iar acest lucru nu-l putem face decât prin investiții masive în educație, promovarea culturii și a spiritualității românești în afara actualelor granițe ale României. Din acest punct de vedere cred că România nu a făcut suficient și, pe zi ce trece, vedem că lipsa noastră de efort în această direcție se resimte din ce în ce mai mult. Ultimele evoluții, atât în comunitățile istorice, cât și din exilul românesc sunt grăitoare. Dacă ne referim doar la imposibilitatea ca românii să studieze în limba română în Serbia și Bulgaria sau la dificultățile legate de promovarea limbii române chiar și în Basarabia și Ucraina și ajungând la agresiunile permanente la care sunt supuși conaționalii noștri din Occidentul european, sunt momente nefericite, efect al neputinței guvernelor Românie în a le proteja interesele.
Știați că în Italia și Spania zac în frigidere sute de români care nu pot fi aduși acasă? De două ori am depus acest proiect de lege care a fost respins de parlamentarii români. Cu siguranță voi înainta din nou acest proiect de lege și la începutul acestei sesiuni parlamentare, venind cu o expunere de motive mult mai dramatică. Sper să sensibilizeze colegii din Parlament că sunt conaționali care sunt ținuți la mila autorităților străine în case mortuare și frigidere și care nu pot fi îngropați acolo și nici nu pot fi aduși pentru a fi îngropați acasă. Dacă nu vom avea responsabilitatea și bunul simț să considerăm că națiunea română este un singur tot, nu vom reuși reconstrucția acestui neam.
Rep: Care sunt problemele semnificative pentru aceste comunități?
Viorel Badea: Aș porni de la un studiu pe care l-am elaborat la sfârșitul anilor ’90, când, împreună cu o echipă de studenți, am înființat Departamentul Românilor de Pretutindeni și când am elaborat o strategie…. Pornind de la faptul că există comunități autohtone, în jurul României, există comunități de emigranți, în general emigranți economici, în Europa Occidentală, care se suprapune unei emigrații politice și, bineînțeles, vechea emigrație care trăiește în America de Nord, America de Sud, Australia, există probleme specifice fiecărui tip de emigrație. În acest moment, din punctul nostru de vedere, cele mai grave chestiuni ridicate de comunitățile noastre sunt cele legate de păstrarea identității naționale, în special în comunitățile din jurul granițelor. Sunt multe state în jurul României care nu recunosc comunitățile de români, și mă refer în special la Valea Timocului sârbesc și bulgăresc. Tot în această zonă sunt comunități de români pe cale de dispariție, asupra cărora se exercită o puternică presiune asimilaționistă. Aici mă refer în special la românii din Ungaria, unde am constatat că se face un ping-pong cu comunitatea românescă în funcție de interesele politice de moment ale Budapestei. În ultimii ani am constatat o recrudescență a autorităților ucrainiene împotriva școlilor din statul vecin. Am încercat să tragem semnale de alarmă de fiecare dată, dar am constatat că există un imobilism la nivelul Exectivului, și român și ucrainian. Principalul partener de discuție care tace este Ministerul Educației din România, care nu reactivează Comisia pe probleme de minorități româno-ucrainiană și din cauza aceasta membrii comunității românești din Ucraina au foarte mult de suferit.
Considerăm că este necesară o implicare mai aprofundată a mediului de afaceri românesc în Rep. Moldova. Dar oamenii de afaceri nu se mișcă spre Rep. Moldova atât timp cât statul român nu le asigură o protecție a investițiilor în statul vecin.
Avem state cu care relațiile la nivel bilateral sunt bune, dar se poticnesc în ceea ce privește respectarea drepturilor minorității românești din respectivele state. Mă refer în special la Serbia și Ucraina.
Un alt tip de probleme se leagă de modul în care statul român poate să protejeze comunitățile de lucrători români din Occident. Mă refer la comunitatea românească din Marea Britanie și chiar la Italia, Spania, Germania și Olanda. Lucrurile se nuanțează în funcție de fiecare stat.
Peste 90% dintre românii care muncesc în afara granițelor sunt oameni responsabili, care au înțeles să se integreze foarte bine. Nu trebuie să uităm faptul că și copiii acestor români au rezultate foarte bune la școală, în așa fel încât își pot asigura un parcurs profesional foarte bun în acele state, fără să se gândească să revină în România.
Rep: Ați vorbit despre păstrarea identității românești. Anul trecut, Ziua Limbii Române a fost sărbătorită, concomitent, în țară și în comunitățile românești din afara granițelor. Recent, în Rep. Moldova limba română a fost declarată limbă oficială, depășindu-se astfel mecanismele politice care au creat în mod artificial bariere în calea limbii române. Cu toate acestea, nu același lucru se poate spune și despre alte zone unde există comunități de români și care, prin același mecanism, sunt lipsiți de limba maternă. Reprezentanții comunităților românești din Serbia, Bulgaria sau Ungaria au semnalat pericolul creării unor limbi artificiale pentru aceste minorități.
Ce trebuie făcut pentru ca acestor minorități românești să nu le fie creată o identitate lingvistică artificială?
Viorel Badea: Statul român trebuie să reacționeze rapid la fiecare derapaj de acest fel. Anul trecut, când s-a pus problema ratificării Acordului de stabilizare și integrare a Serbiei în UE, Comisia românilor de pretutindeni a reacționat imediat şi a dat un aviz negativ, atrăgând atenția că Serbia nu respectă drepturile minorității române din acest stat și că încearcă să creeze identități paralele acestei minotrități. Am vrut ca acest semnal să fie unul foarte direct și transparent la adresa Serbiei și la modul în care această țară își asumă parcursul european. România a reușit astfel să obțină atenția partenerilor europeni și un oarecare acord din partea guvernului sârb față de respectarea drepturilor minorității române. Din punctul meu de vedere, acest acord nu este cea mai bună garanție pentru respectarea acestuia, dar statul român va avea și alte instrumente pentru a semnala încălcarea drepturilor minorității române. Nu este vorba doar de inventarea unei alte limbi și a unei alte națiuni, ci și de încercarea reprezentanților guvernului Serbiei de a nu recunoaște biserica noastră din statul vecin. În Europa mileniului III, un stat care se declară majoritar ortodox nu face altceva decât să blocheze încercarea cetățenilor săi de a-și reconstrui o identitate ortodoxă. Este o atitudine medievală. Vom reacționa în continuare în ceea ce privește agresiunea la care este supusă comunitatea română din Serbia. Sper ca și actualul ministru pentru românii de pretutindeni și partenerul său, premierul, să înțeleagă că mai presus de frățiile politice europene, este nevoie să punem interesul național. Din nefericire, anul trecut nu s-au făcut prea multe lucruri în această direcție, au fost foarte multe proceduri birocratice care au făcut în așa fel încât românii din afară să nu își ducă la capăt proiectele inițiate.
Rep: Ați vorbit despre poziția României atunci când s-a discutat despre parcursul european al Serbiei și ați spus că există și alte instrumente instituționale pentru protejarea identității comunităților românești.
La ce anume vă referiți?
Viorel Badea: Serbia este la început în ceea ce privește integrarea sa europeană și va trebui să parcurgă, ca și România, o serie de etape până în momentul în care integrarea în UE va fi deplină. În toată această perioadă România va putea să atragă atenția ori de câte ori Serbia nu respectă angajamentele asumate. Sunt convins că sunt state – Germania, Olanda, Franța – campioni ai democrației, care nu vor fi de acord ca Serbia să fi semnat asemenea tratate și să nu le respecte. Dacă vrei să faci parte dintr-o familie europeană trebuie să respecți toate regulile care instituțonalizează o asemenea relație.
Rep: La începutul lunii decembrie 2013 ați cerut ca raportul APCE dedicat minorităților naționale tradiționale să facă referire și la situația minorității românești din Valea Timocului ale cărei drepturi sunt în mod frecvent încălcate.
Solicitarea Dvs. a avut consecințe?
Viorel Badea: Vom vedea acum, în ianuarie. În acest moment, la nivelul Consiliului Europei se discută acest raport referitor la minoritățile tradiționale, iar la următoarea lectură vom vedea dacă solicitările noastre au fost luate în considerare.
Rep: Ați remarcat, cu referire la comunitatea din Ungaria, că autoguvernările românilor din această țară au devenit, din păcate, un etnobusiness, neavând o funcție cu adevărat reprezentativă.
De ce ați ajuns la această concluzie? Cum credeți că poate fi redată coeziunea comunității românești din Ungaria, nu numai din punct de vedere economic?
Viorel Badea: Asta se întâmplă de cel puțin 15 ani. Majoritatea comunităților care îi reprezintă pe românii din Ungaria nu sunt conduse de români. Spre exemplu, Autoguvernarea românilor din Budapesta este condusă de țigani și reprezintă interesele lor, nu pe ale românilor. Autoguvernarea pe țară a românilor din Ungaria nu reprezintă interesele românilor, iar acest lucru se vede din proiectele și programele pe care le promovează și pentru care iau bani de la guvernul maghiar. Legislația maghiară este destul de defectuoasă din acest punct de vedere. Am sesizat statul vecin asupra acestor probleme și de fiecare dată am primit doar asigurări că se va modifica legea. Ultima dată când am fost la Strasbourg au discutat din nou această problemă cu parlamentarii maghiari, care mi-au spus că legislația se va modifica, că sunt într-un proces de înnoire. Trebuie să avem grijă ca statul maghiar să respecte drepturile românilor în aceeași măsură în care le solicită pentru maghiarii din România.
În România, Monitorul Oficial (MO) se publică, pe banii Secretariatului General al Guvernului, și în limba maghiară. De ce nu se publică și în limba rromani sau în turcă? Nu înțeleg logica acestui fapt și intenționez să fac o interpelare către SGG și să propun o modificare a legii. MO al României trebuie să fie în limba română. Din câte știu, în Italia MO este numai în italiană, în Spania, Gazeta Oficială este în spaniolă. De ce noi trebuie să-l publicăm și în maghiară? Nu este oare datoria membrilor comunității maghiare din Români să știe limba română? Dacă se dorește ca MO să fie publicat și în limba ta, atunci trebuie ca din alocările bugetare pe care le ai la comunitatea maghiară sau la UDMR să folosești bani să îl publici în limba maghiară. Nu văd de ce trebuie să facem acest lucru de la bugetul de stat. Sunt mulți maghiari, da. Dar sunt și mai mulți țigani în România. Atunci ar trebui să-l publicăm și în rromani.
Rep: Ați spus că reprezentanții statului maghiar v-au dat asigurări că legislația va fi modificată și că românii din Ungaria vor beneficia de drepturile oricărui cetățean european. Asta vine din partea statului maghiar.
Dar statul român ce ar trebui să facă în această direcție?
Viorel Badea: E foarte simplu. Statul român ar trebui să sprijine proiectele care vin din partea comunităților românilor de acolo: proiectele mediatice (Foaia Românească trebuie sprijinită să-și ducă mai departe misiunea), trebuie sprijinite eforturile Bisericii Ortodoxe Române din Ungaria (pentru că eforturile sale de reașezare trebuie sprijinite), trebuie identificate asociații care reprezintă cu adevărat interesele românilor și nu pe cele care sprijină interesele altora (așa cum se întâmplă la Vârșeț, unde statul român finanțează activități ale comunităților sârbești). De asemenea este necesar ca statul român să fie mult mai prezent la nivel educațional – să dăm burse, excursii, parlamentarii ale căror colegii se află la graniță trebuie să fie mult mai des în aceste comunități. Mă gândesc ca din cele patru deplasări lunare în colegiu nu ar strica ca într-un week-end să treacă și dincolo și să fie prezenți la activitățile comunităților de români de la graniță. Statul român trebuie să fie mai activ în ceea ce înseamnă promovarea unor simboluri ale națiunii române în aceste state. Până acum nu am fost în stare să convingem autoritățile maghiare să accepte instalarea bustului lui Andrei Șaguna în parcul din fața Episcopiei BOR din Jula. În Ardeal se înșurubează statuile unor foști criminali de război, iar noi nu suntem în stare să convingem autoritățile maghiare cu instalarea bustului unui român care nu a avut de-a face nici cu Horty, nici cu Hitler. Pentru comunitatea românească din Ungaria poate că ar fi bine să ne ridicăm cu un ton discurul politic bilateral.
Rep: În Ucraina?… Nu are același parcurs european cu ceilalți vecini…
Viorel Badea: Îmi amintesc că în anii 1999-2000 eram mult mai activi în ceea ce privește protejarea identității românești din Ucraina. Eram mult mai prezenți și în sudul Basarabiei, și în Transcarpatia, și în Cernăuți. Puteam face mult mai multe donații, puteam fi mult mai aproape de elevii români din școlile din Ucraina, aduceam mai mulți studenți la studii universitare.
Rep: Acolo se mai întâmplă ceva. Cei care își susțin doctoratele în România sunt puși în situația de a traduce lucrările lor în ucrainiană și să le susțină din nou pentru a le fi recunoscute diplomele și studiile…
Viorel Badea: Este efectul a ceea ce spuneam mai devreme. Incapacitatea Ministerului Educației din România de a avea un dialog instituțional ferm cu autoritățile ucrainiene. Îi putem acuza pe ucrainieni, dar cred că problema este în România. Din acest motiv la începutul sesiunii parlamentare voi adresa o interpelare domnului ministru al Educației pe această temă.
Trebuie să fim prezenți și în comunitățile româneti din sudul Basarabiei, unde sunt comunități foarte importante și, probabil, în această primăvară, împreună cu câțiva colegi parlamntari, voi face o vizită în această zonă. Pe 15 ianuarie, de ziua lui Eminescu, voi fi la Cernăuți. Anul trecut am fost în Transcarpatia. Am încercat să dau semnale din partea Parlamentului României.
Din păcate suntem foarte puțini parlamentari poentru românii din afară. Nu se respectă niciun fel de normă de reprezentare. Dacă eu reprezint 7 milioane de persoane, în timp ce un alt coleg din Senat care are colegiul în țară reprezintă 100.000 de români. Din punctul meu de vedere, românii care sunt plecați din țară sunt bine plecați. În mod normal nu ar trebui să mai fie luați în considerare în procentul de reprezentativitate din țară, ci ar trebui să fie reprezentați de parlamentari care să fie aleși de ei. Din acest punct de vedere este foarte complicat.
Rep: Asta înseamnă că ar trebui schimbat mecanismul electoral…
Viorel Badea: Da. Dar este complicat, pentru că în țară se dorește reducerea numărului de parlamentari. Iar în momentul în care ceri reducerea numărului de parlamentari să ceri creșterea numărului de parlamentari pentru românii din afară va fi foarte greu de obținut.
Rep: Susțineți că o mai bună organizare și coordonare a activităților comunităților de români din afara granițelor le-ar fi utilă, în primul rând acestora, în relațiile instituționale pe care le inițiază, dar și statului român, care ar avea o imagine mai clară a ceea ce se întâmplă în aceste comunități.
Care este stadiul proiectului de lege privind organizarea comitetelor de români din afara granițelor, pe care l-ați depus recent în Senat?
Viorel Badea: Proiectul de lege va fi repartizat Biroului Permanent al Senatului pentru a fi repartizat pentru discuții și avize în comisii, după care va ajunge la Camera Deputaților, care are votul decizional.
Rep: Există un proiect de lege privind votul prin corespondență, astfel încât un număr cât mai mare de români din afara granițelor să participe la procesele electorale.
Cum este încurajată participarea românilor din afara granițelor la vot?
Viorel Badea: Este un proiect de lege care a mai fost depus o dată. Din moment ce l-am susținut, înseamnă că îl susținem și ni-l asumăm până la capăt, pentru că este un proiect de lege care ne-a fost cerut de românii din afară. Este una din principalele probleme pe care le avem în fața noastră și sperăm să îi convingem și pe ceilalți colegi. Atât timp cât nu dăm românilor din afara granițelor posibilitatea să se exprime, la nivel politic, prin vot, este clar că îi desconsiderăm și este un semnal că nu ne interesează voința lor. Nu le pot cere conaționalilor mei să fie de acord cu proiectele pe care le promovez atât timp cât nu se pot exprima prin vot. Actualul sistem de vot este profund injust, pentru că le blochează posibilitatea de a vota. Cum poate un român care locuiește la 3.000 de kilometri de secția de vot să își exprime voința?
Rep: În acest an vom avea două rânduri de alegeri – pentru Parlamentul European și pentru Președinția României. Au alte mize raportat la alegerile interne.
Credeți că vor crește ratele de participare?
Viorel Badea: La prezidențiale, da. Președintele României este figura politică cea mai proeminentă din tot ceea ce înseamnă lider politic în România. La alegerile europarlamentare cred că va fi o participare destul de scăzută. Românii din afară sunt foarte conectați la România, sunt mult mai sensibili la evoluțiile interne. Pe de altă parte, ei pot opta să voteze fie pentru europarlamentari români, fie pentru europarlamentari din statele de reședință. În general, candidații din România la europarlamentare nu trec frontiera să își facă campanie și în comunitățile din afara granițelor, pentru că se gândesc că de acolo nu vin voturi multe. Preferă să își activeze activul de partid.
Rep: Președintele Traian Băsescu a vorbit despre unirea Rep. Moldova cu România. Dacă facem o retrospectivă a declarațiilor și gesturilor prezidențiale pe marginea acestui subiect vom vedea că a fost una din constantele mandatelor președintelui Traian Băsescu, enunțată încă de la preluarea primului mandat.
Credeți că acest lucru este posibil?
Viorel Badea: Nu-mi aduc aminte ca cineva să-l fi contrazis pe președinte. Ca orice om care cunoaște foarte bine acest domeniu, nu îmi amintesc de la începutul anilor 90, câți oameni politici s-au preocupat cu adevărat de relația cu Rep. Moldova. Mai mult, au fost oameni politici care au făcut tot ce au putut să blocheze în acei ani reunificarea celor două state românești. În ultimii ani s-a manifestat un interes din ce în ce mai profund față de relația cu Rep. Moldova, în special datorită interesului pe care președintele Traian Băsescu l-a avut față de acestă chestiune și pentru care cred că își va păstra un loc important în istorie.
În ceea ce privește unirea, nu este ca și când faci cozonaci. Unirea este rezultanta mai multor procese. Eu cred că trebuie ca acest proiect să pornească de la firul ierbii, adică de la oameni. Dacă în România, conform sondajelor peste 70% dintre români își doresc acest lucru, nu cred că aceeași situație este și dincolo de Prut, pentru că oamenii au fost permanent bombardați cu dezinformări în ceea ce privește relația dintre cele două state, pe care nimeni nu le-a combătut în acești ani. Nu a fost o prezență mediatică românească acolo, nu au fost oameni politici care să dea semnale, statul român nu a ajutat direct Rep. Moldova în așa fel încât să se înțeleagă că este un ajutor nedisimulat în refacerea statului vecin. De aceea cred că pentru a facilita acest tip de demers trebuie să ne concentrăm pe dialogul direct, cu oamenii simpli. În acest an, împreună cu un grup de studenți din România și Basarabia, ne-am propus să mergem periodic acolo să discutăm cu oamenii, să-i ajutăm la treburile gospodăriei, să le explicăm cum e în România, în Uniunea Europeană, cu avantaje și dezavantaje. E foarte complicat să pornești de jos. Unirea nu o facem noi în birourile din cele două Parlamente, ci trebuie să fie rezultat al voinței poporului. Dacă își vor dori acest lucru, atunci va intra și în agenda politică.
Rep: Intenționați să deschideți un cabinet parlamentar în afara granițelor?
Viorel Badea: Da, la Bălți. Cred că cetățenii din zona respectivă nu sunt suficient de bine reprezentați din punctul de vedere al statului român. Încă nu avem capacitatea de a-i reprezenta pe cetățenii români care locuiesc acolo și pe românii care încă nu au redobândit cetățenia.
Rep: Ce proiecte de lege pregătiți pentru sesiunea care începe în februarie?
Viorel Badea: Voi urmări ca acest proiect, cu reprezentantul comunității, să fie dus la bun sfârșit. Apoi intenționez amendarea Legii privind redobândirea cetățeniei, astfel încât acest lucru să se întâmple cât mai rapid. De asemenea, am lansat un proiect de lege pentru ca românii din celelalte state din vecinătate și Balcani să dobândească cetățenia într-o procedură mult mai flexibilă. Vreau să fac modificări și la legea care asigură accesul pe bază de vize al tinerilor studenți în țară. Sunt câteva lucruri care trebuie mai bine reglementate. Vreau, de asemenea, să reiau propunerea de modificare a legii astfel încât cetățenii români decedați în străinătate să poată fi aduși acasă mult mai repede. Îmi actualizez inițiativele în funcție de problemele pe care mi le cer românii din afară. (pentru www.viitorulilfovean.ro/timpromanesc a consemnat Antuanela Roșioru)
