Cu prilejul Zilei Internaţionale de Comemorare a Victimelor Holocaustului, Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia aduce un omagiu istoriei de 500 de ani a comunității sefarde din București prin organizarea expoziției foto-documentare „Bucureştiul sefard” de Felicia Waldman şi Anca Tudorancea, în perioada 19-27 ianuarie 2024, la Galeria IRCCU Veneția.
Expoziția realizată împreună cu Centrul de Studii Ebraice „Goldstein Goren” din cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti reconstruiește parcursul comunității sefarde din capitala României prin intermediul unor documente personale și oficiale, dar și al unei selecții de fotografii din Arhiva Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor din România, CENTROPA (interviu Dan Mizrahy, 2005), arhiva NMP și arhiva personală Anca Halfon Mircea, Alberto Modiano, Ovidiu Morar, Felicia Waldman, Anca Tudorancea, Irina Cajal Marin, Sorin Berman.
Expoziția își propune să recupereze și să redea publicului povestea în mare măsură uitată a Bucureștiului sefard. Prin fotografii mai vechi şi mai noi, precum şi prin materiale de arhivă, panourile expuse documentează cei aproape 500 de ani de istorie a evreilor spanioli care iniţial au tranzitat oraşul, iar mai apoi s-au şi stabilit în Bucureşti, aducând cu ei negoţuri inedite, dar şi instituţii comunitare, aşezăminte educaţionale şi organizaţii culturale.
Menţionaţi în documentele oficiale ale Ţării Româneşti încă de la 1550, sefarzii, veniţi mai ales din Imperiul Otoman, dar şi din Italia și Austria, au fost recunoscuți ca breaslă în anul 1694 şi ca instituţie începând din 1730. Comunitatea israeliţilor spanioli a contribuit substanţial la dezvoltarea economiei şi la evoluţia culturii atât pe plan local, cât și în restul țării.
Expoziția de la Veneția recompune imaginea vechiului București sefard dintr-un puzzle de fotografii ale clădirilor reprezentative construite de și pentru familii evreiești de origine spaniolă și de documente personale (acte de stare civilă, scrisori) și oficiale (cereri adresate autorităţilor, planuri arhitecturale, hărţi, cărţi de vizită).
Declinul Bucureștiului sefard a început în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, odată cu distrugerea de către mişcarea de extremă dreaptă Garda de Fer a Templului Mare Spaniol „Cahal Grande” şi plecarea în America de Sud, îndeosebi în Argentina, a locuitorilor săi. Astăzi nu mai există nicio structură comunitară sefardă în București. Astfel se încheie o istorie de 500 de ani a comunității sefardice din București.
Expoziția de la Galeria IRCCU face astfel cunoscut publicului italian patrimoniul arhitectural sefard al Bucureştiului şi istoria unei comunităţi care a contribuit la progresul economic şi cultural al României.